Actorii români de la National expediati la bai
Problemele de la sectia româna a Teatrului National Târgu-Mures se tin lant. Dupa ce Ciprian Porumbescu, alias Vlad Radescu, nu a reusit sa faca mare lucru, adica doua premiere, mai mult sau mai putin gustate de public ale regizorului Frunza, iata ca schimbarea de coloratura politica de la conducerea institutiei de cultura nu ar fi tocmai de cel mai bun augur.
Instalat pe scaunul interimatului perpetuu de la National, Csapo Gyorgy a trezit speranta în sufletul actorilor de la sectia româna care nu au mai apucat sa lucreze la un proiect nou de cam multicel. Fie nu au repetat pentru ca nu au fost bani pentru proiecte si pentru a aduce regizori, cu toate ca, este stiut faptul ca Teatrul are doi regizor angajati, fie nu au lucrat pentru ca nu erau pe placul unora sau a altora. Dar sa lasam trecutul si sa privim spre ce se întâmpla acum. Directorul Csapo Gyorgy a fost numit interimar cu conditia ca în patru luni de zile postul sa fie scos la concurs si de a avea mâna libera în ceea ce priveste destinul Nationalului muresean. „Pentru aceasta numire, am fost contactat înca din timpul verii, iar pe data de 5 octombrie am fost sunat, iar doua zile mai târziu, trebuia sa fiu prezent la Bucuresti. Atunci am avut o convorbire de 2 ore, cu Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, unde mi-am expus conditiile pentru a accepta aceasta numire. Am spus ca sunt de acord sa vin la Târgu Mures, cu doua conditii: prima, sa se scoata postul la concurs pentru functia de director general în maxim 4 luni, iar a doua conditie a fost sa mi se dea mâna libera, cât legea permite, în afara de restructurare, sa decid soarta teatrului în aceste trei luniâ€, declara Csapo într-un interviu publicat imediat dupa instalarea sa de saptamânalul Ziarul de Mures. În cadrul aceluiasi interviu, directorul Csapo se plângea de situatia gasita în teatru si promite schimbari de atitudine si de stare de spirit. „Era bine daca gaseam un teatru, din pacate am gasit doar un loc de munca. Nu am gasit un lacas al culturii, ci doar un loc de munca, unde oamenii lucreaza destul de crispati. Ma uitam în ochii oamenilor si nu aveau zâmbet. Dar dupa trei, patru zile, am impresia ca am reusit sa sparg aceasta neliniste în sufletele oamenilor. Am încredere în ei, si daca vor avea si ei în mine, atunci vom reusi, în aceste trei luni, sa dam o fata noua teatrului.â€, spunea Csapo.
Noi am crezut ceea ce am citit atunci. În general, directorii de o anumita culoare politica, sau de o anumita nationalitate s-au dovedit a fi destul de seriosi. Avem totusi o nelamurire. Sursele noastre ne-au dezvaluit ca situatia din teatru nu s-a îmbunatatit deloc pentru actorii de la sectia româna. Mai mult decât atât, atunci când mai multi actori s-au prezentat în biroul directorului pentru a-l întreba când vor începe repetitiile la proiecte noi, pentru ca, sincer, de atâtea reluari, ne-am saturat si noi si ei, raspunsul primit a fost oarecum ciudat: „Daca sectia româna este stresata, am sa o trimit la baiâ€. Asa au spus sursele noastre. De ce am aflat pe surse? Pentru ca, deocamdata, totul sta în aer la National. Scaunul de director este tot interimar, regizorii angajati nu au mai montat de multisor, renovarea s-a sistat, iar jumatate din actori someaza. Asteptam punerea pe picioare a Nationalului pentru ca ne place sa mergem la teatru si ne plac actorii pe care îi avem.
Planurile lui Csapo Gyorgy
„La prima întâlnire cu actorii teatrului am folosit o poezioara în care spuneam ca am gasit acest teatru ca un ulcior sfarâmat din care picura apa, si vreau sa-l fac ca un fluviu, care strapunge artera culturala a Europei. Am o viziune clara asupra trupei “Liviu Rebreanuâ€, ei ar trebui sa strabata Europa, deoarece teatrul românesc, si cel din Târgu Mures, era unul de referinta pe vremuri, era tot timpul în turnee. Sunt multe posibilitati în Europa, colaborari cu alte teatre, dar unde sa faci aceste colaborari daca arati în asa hal. Trebuie sa pui pe picioare propriul teatru, si apoi sa te gandesti la parteneri de proiecte. E adevarat ca acum nu sunt bani, dar si fara bani poti sa faci teatru. S-a facut teatru si în timpul razboiului, si teatrul trebuie sa existe tot timpul, si nu cred ca depindem doar de bani.â€
