Pentru JAM, Viața-i mishto
În 19 decembrie 2005, în Satu Mare, a luat naștere trupa JAM, chiar dacă doar unul dintre membrii trupei este sătmărean, ceilalți fiind băimăreni. Tot în Satu Mare a avut loc și primul concert al trupei. De atunci, băieții de la JAM au susținut peste 35 de concerte, reușind să pregătească în acest timp și lansarea pe piața a primului lor album.
JAM reunește în componența sa cinci entuziaști: Călin Ionce (clapa, voce), Radu Iaszberenyi (chitară, voce), Lucian Iluț (chitară bas, voce), Sergiu Berindei (tobe și voce) și, nu în ultimul rând, Adrian Bogdan (managerul trupei și percuționist în timpul liber). Muzica celor de la JAM, așa cum o definesc membrii trupei, este un gen pop-rock foarte diversificat, cu adresabilitate generală, publicul-țintă fiind destul de larg: de la puștanii de 14-15 ani la cei care au prins Woodstock-ul.
De unde vine numele de JAM, explică managerul trupei: “Jam, în principiu, înseamnă întâlnirea mai multor muzicieni valoroși care vin de la trupe diferite, se întâlnesc și improvizează pe anumite teme. E o practică mai mult din jazz. Acest termen, în cadrul trupei, reunește mai multe stiluri componistice.”
Viața-i mishto
Primul album JAM va cuprinde zece piese, dintre care două vor avea și variante în engleză. Titlul albumului, ce va fi lansat cândva în luna martie, e Viața-i mishto. Albumul se află acum în faza de masterizare și băieții au demarat deja discuțiile cu câteva case de discuri din București, în vederea găsirii unei oportunități pentru lansarea pe piața muzicală a albumului.
Cei de la JAM sunt pregătiți pentru orice variantă, inclusiv aceea în care nu vor ajunge la o concluzie benefică cu o casă de discuri, situație în care sunt hotărâți să se descurce cu forțe proprii. Există și posibilitatea unui turneu de promovare, motiv pentru care au intrat în discuții cu câțiva potențiali sponsori, pentru că orice activitate de genul acesta necesită și o parte financiară în spate.
“Acum suntem în faza discuțiilor în legătură cu această etapă, o etapă foarte importantă, și noi chiar dorim să ne concentrăm, să ne focusăm foarte puternic pe chestia asta, pentru că de ea depinde și evoluția ulterioară a trupei. Putem spune că suntem foarte mulțumiți de activitatea trupei în timpul scurt care s-a scurs de la inițierea ei. Sunt mulțumit de modul în care oamenii au primit, au vibrat și au rezonat cu muzica și cu feeling-ul pe care trupa-l exprimă. Este foarte important ca o trupă să poată să exprime, să comunice și treaba asta nu se învață. Ea există sau nu există. Nu este nici o școală pentru a transmite. Toată această chimie, toată această comuniune se bazează pe muzica trupei.”, afirmă Adrian Bogdan.
“Acesta este un avantaj al trupei: lumea interacționează foarte repede cu muzica noastră.” (Radu Iaszberenyi) “Există o vorbă care zice că nimeni nu-i profet în satul lui. În cazul nostru, nu s-a adeverit. Am avut foarte multe concerte în Baia Mare și am cântat la săli pline. Ne-am făcut foarte mulți prieteni care ne caută și se interesează când mai avem concerte. Asta s-a întâmplat și în Cluj sau Satu Mare. Lumea a fost receptivă la ceea ce am transmis noi. În jurul trupei s-a creat deja o atmosferă deosebită. Este ceva incredibil. ” (Lucian Iluț).
Una dintre realizările importante ale trupei o reprezintă participarea cu două piese la preselecția pentru Eurovision. Din 300 de piese, una dintre piesele lor s-a clasat pe locul 30. A intrat la balotaj, ceea ce înseamnă clasarea în cele 12 piese după primele 24. “Adevărul e că cei din juriu s-au speriat de noi”, zice Radu.
Printre proiectele de viitor ale trupei se numără și realizarea unui site ce va fi gata, foarte probabil în următoarea lună. Va exista și un fan club, pentru că deja există sâmburii acestui proiect. Până atunci pregătiți-vă pentru lansarea albumului Viața-i mishto!
Un mare consumator de muzică rock
“Sunt toboșar și backing vocal în trupa JAM, chiar și membru fondator. Cânt de foarte mult timp, am și uitat de când cânt. Am treizeci și doi de ani. Cânt de la șapte ani. Sunt din Satu Mare. Am cântat în mai multe trupe, chiar și cu băieții cu care cânt acum, pe vremea când exista trupa BMG. Cu Desperado de la Cluj am stat șase ani. Am mai cântat cu Compact, am mai cântat cu Călin Ionce în Germania, Turcia, Finlanda, Suedia și peste tot unde am putut cânta în lumea asta. Îmi place muzica progresivă, dar și pop-ul mișto. Îmi plac mașinile! Sunt căsătorit cu o Dacie acum, dar o să divorțez în curând.
Sunt căsătorit și în alt fel și am un băiețel pe care-l cheamă Luca. Sunt un mare pasionat de muzică, un mare consumator, degustător de muzică. Îmi plac concertele. Îmi place tot ce-mi cade bine, ce e bun, ce e cu gust. Îmi plac și trupe din România, cu toate multă lume zice că nu există trupe valoroase în țară. Îmi place trupa Spin, îmi place VH2 și Vama. Vama veche nu-mi place, dar Vama face muzică adevărată. Am fost la un concert de-al lor și am văzut aceeași reacție a publicului ca și la piesele noastre. De “afară”, îmi plac Toto, Queen, Genesis, Marillon. Îmi plac foarte mult Nickback și Stein, datorită lui Radu. Cred că muzica rock revine, dacă e făcută bine și noi asta cred că facem. Altfel n-am avea succes.” – Sergiu Berindei
“Îmi plac roșcatele. Să scrii asta!”
“Îmi place Metallica, îmi place Stein, îmi place mult muzica veche, dar nu orice, și bineînțeles îmi place ce facem. Îmi mai place să chefuiesc “câte puțin”. Îmi plac chitarele Fender. Pentru că prietena mea e roșcată, îmi plac roșcatele. Să scrii asta!
Am trecut prin mai multe trupe. Am mai fost în câteva formule în Baia Mare, cu niște băieți deosebiți, din toate punctele de vedere. Sunt mândru de ce am acum, de trupa pe care o am și sunt destul de optimist ca și fire. În JAM, cânt vocal, la chitară ritm și chitară solo.” – Radu Iaszberenyi.
“Eu cânt, când fac duș”
“Sunt managerul trupei JAM, asta pentru că nu-mi place cuvântul impresar. Eu cânt, când fac duș. Am făcut patru ani de școală de muzică, la percuție. Sunt un viitor fost talent în percuție. Sunt un amator de de muzică retro, muzică rock. Primul meu album de muzică rock l-am primit pe vremea lui Ceaușescu, când s-a întors tatăl meu din Libia: “For Those About to Rock”, AC/DC, din cauza căruia am avut niște probleme cu vecinii. Apoi am fost fan Iron Maiden, iar acum ascult mai multe genuri de rock.
Întâlnirea cu trupa JAM a însemnat pentru mine un motiv de mare bucurie. Proiectul JAM îl consider un proiect foarte important al momentului în ceea ce privește evoluția mea profesională. Totul a pornit de la plăcerea de a asculta muzică de calitate, pentru că tocmai asta face trupa JAM. Atât în ceea ce privește repertoriul cover cât și în ceea ce privește piesele proprii, JAM cântă muzică de calitate.
JAM este o trupă care transmite și încet-încet, chiar dacă nu am avut o expunere majoră pe media până în acest moment, începe să se audă de trupă. Oameni care au fost la concertele trupei au fost plăcut impresionați, ne caută, vor să participăm la alte evenimente, lucruri absolut încurajatoare în ceea ce privește evoluția ulterioară a trupei.
Din punct de vedere al managementului, suntem în momentul în care am încheiat înregistrările la album și o să intrăm în negocieri cu casele de discuri. Nu suntem de acord să acceptăm orice fel de contracte și orice compromisuri în ceea ce privește o eventuală colaborare cu o casă de discuri. Dacă nu vom ajunge la o înțelegere, vom merge pe picioarele noastre. Chiar asta a fost o discuție inițială a trupei și o înțelegere a noastră: trupa se va autoproduce pe cât posibil și chiar dacă drumul este mai greu atunci când nu ai pe cineva în spate care să te susțină, eu consider că este drumul cel mai bun.
Sunt foarte bucuros că avem în jurul nostru anumite persoane care susțin acest proiect, din sfera politică și a oamenilor de afaceri, nu doar din Baia Mare, ci chiar de nivel național. Pentru noi a fost o mare realizare faptul că am fost invitați de Revelion de către ministrul de externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, să cântăm la party-ul care a deschis cumva intrarea României în Europa, la care au fost prezenți foarte mulți oameni politici și foarte mulți oameni importanți din România. A fost un succes important pentru noi și un deschizător de drumuri în partea de comunicare.” –
Adrian Bogdan.
“Bătrânul” trupei și ingineria de sunet
“Sunt într-o formație alături de persoane și personalități din peisajul muzical băimărean, cu care mă simt foarte bine. Se pare că am reușit să facem o legătură nu doar muzicală, ci și de suflet, și acest lucru se pare că este observat și de publicul pentru care cântăm. Probabil că ei simt chestia asta și de aceea suntem apropiați.
Îmi place foarte mult să lucrez în studio. Chiar azi noapte am lucrat în studio până pe la 3. Sunt pasionat de muzică în primul rând, după aia de ingineria de sunet. Am foarte multe legături cu mai multe proiecte muzicale și ador muzica de bună calitate, indiferent dacă e vorba de muzică corală, simfonică, pop sau rock. Ascult cu mult interes și analizez muzica. Sunt profesor la Liceul de Artă, unde lucrez cu copiii în cadrul unui opțional de muzică ușoară. Tocmai de aceea analizez, ca să-i pot învăța și pe alții cât de cât ceva, să le dau câte ceva din experiența pe care am căpătat-o.
Se pare că sunt “bătrânul” trupei. În trupa BMG, cu care am cântat în anii ’90, mi se spunea “tăicuțul”, dar mă simțeam destul de bine în acea postură.
Albumul pe care l-am realizat mi se pare reușit. Am impresia că este destul de complex și din punct de vedere muzical și din punct de vedere al energiei pe care o degajă. Avem foarte multe semnale pozitive din partea celor care au ascultat câteva dintre piesele de pe album.
Cu toții îi mulțumim domnului Constantin Femming, care a devenit un fel de fan al trupei JAM, un om deosebit, care a lucrat cu multă pasiune pe materialul nostru. Fiind și eu un mic sunetist, pot să-mi dau seama câte ore a petrecut în studio la finisaje, la tot ce trebuie făcut pentru un album.
E un sound foarte bun. Am încercat să mergem cât mai spre natural, spre acustic, în sensul că am folosit timbre tradiționale, oarecum clasice. Piesele sunt deosebite și prin valoare și prin compoziții în sine. Asta dă complexitatea albumului și diferențele de culoare. Sunt mai multe culori pe acest album, ceea ce e important, fiindcă cei care vor asculta acest album vor putea găsi o fărâmă pe care să o simtă. Nu am vrut să facem așa ceva, dar asta a ieșit.
Mă bucur foarte mult că ne simțim susținuți și asta-i foarte important. Pot să spun că după foarte multe proiecte pe care le-am avut de-a lungul timpului este cel mai susținut proiect și cred că și cel mai organizat. Prin trupa JAM s-au deschis foarte multe uși și foarte multe suflete. Asta e important! Ca și concluzie, îmi plac femeile…” – Călin Ionce
Două fetițe, muzica retro și Victor Wooten
“În toate trupele în care am cântat, nu numai în JAM, am cântat la chitară bas. Sunt foarte mândru de chitara pe care o am acum. Are treizeci și ceva de ani. E un instrument care mi-e foarte drag și care sună foarte bine. Îmi place mult muzica retro. Dintre basiști, nu pot să nu-l amintesc pe Victor Wooten care, pentru mine, este cel mai bun basist din lume la ora asta.
Am două fetițe pe care le iubesc foarte mult. Lucrez de doisprezece ani la școala populară de artă, unde predau chitara. și cam atât…” – Lucian Iluț.
Ioan BOTIȘ



