Cronicașul săptămânii
Pentru că în această săptămână am fost plecat la București, ar fi culmea să vă povestesc ce s-a mai întâmplat prin redacția noastră. Așa că vă spun ce am văzut în micuța delegație pe care am prestat-o.
Am ajuns în capitală miercuri la prima oră, iar după ce am aflat că la hotel că nu mă pot caza numai după ora 13 am început să mă plimb (nu dintr-un chef nebun de plimbare, ci că nu îngheț de frig). Ce am văzut m-a făcut să mă îndrăgostesc tare, da’ tare de tot, de Târgu Mureș. Credeți că circulația din târgul nostru e agitată? Complet greșit! Acolo să vedeți claxoane, circulația bară la bară și un repertoriu de înjurături, că nu reușeam să notez tot ce auzeam. Dacă alegeți transportul în comun… e cât de cât bine. Nu e așa înghesuială ca la noi, e mai ieftin, dar dacă nu urcați în 10-15 secunde, vi se trântește ușa-n nas cu o “politețe” de invidiat.
În rest, toate bune și frumoase, doar că e un sat mai mare Bucureștiul ăsta. Și au mai mulți străini. La hotelul la care am fost cazat, personalul ne lua tot timpul cu “Sir…” până când, la un moment dat, un coleg din Timișoata s-a săturat: “Doamnă dragă, sunt din Timișoara, știu româna, așa că mai lasă-mă în pace!”
Dar scopul delegației a fost o vizită la Uzinele Dacia. Altă locație, altă distracție. Precum Ceaușescu, în vremurile lui bune, am avut ocazia să văd cum din tablă curată iese un Logan de toată frumusețea, tot la un minut și 44 de secunde. Bravo tovarăși! Mai rămâne să le facem și bune și ne-am terminat treaba.
Apoi, într-o minunată vizită la depozitul de piese de schimb, am avut fericita ocazie să văd un fel de super-market uriaș din care nimeni nu cumpără nimic, dar în care tot timpul se plimbă moto-stivuitoarele.
Cireașa de pe tort am avut-o la cină, unde invitat special a fost directorul comercial al Renault. În beția de cuvinte (și, binențeles, de alcool), același coleg de la Timișoara s-a apucat să facă Loganul, citez, “o mașină de căcat” (hârtie igienică, vă rog!). Norocul nostru cel mai mare a fost că directorul nu știa româna.
După ce în ultima zi m-am trezit la 5:30 dimineața, pentru că aveam de prins un avion la 8:45, am ajuns acasă seara bucuros că încă sunt întreg. Ceea ce nu pot să spun și despre săracul portofel, violat din toate pozițiile.
P.S. Dacă mergeți cu taxiul prin București, nu mergeți cu Citroen-urile alea noi, că-s a dracu’ de scumpe, iar dacă ajungeți plictisiți în Parcul Herăstrău stați de vorbă cu omul de la salteaua-trambulină. Vă va face capul calendar.
Cătalin HEGHEȘ
