Crucița Crișan, pasiune, dragoste și respect pentru tradiții
Printre cei care se îngrijesc de tradițiile populare ale Văii Mureșului Superior se numără și Crucița Crișan din Rușii Munți. Culegător de folclor, coordonator de grup folcloric, și nu în ultimul rând creator de costume populare, Mama Ciță, cum o cunosc cei apropiați, și-a dedicat toată viața educației și tradițiilor populare, de la profesia nobilă de dascăl, la pasiunea și dragostea pentru folclor și portul popular.
”Cum să-și poarte cu mândrie costumul popular”
”Confecționarea costumelor populare este un hobby pentru mine. Paradoxal pentru unii, profesia mea este cea de profesor de biologie, nicidecum de limba română. Cu toate acestea, toată viața i-am pregătit pe copii, pe dansatorii din Rușii Munți, toate tradițiile și obiceiurile din comună, de iarnă, de secerat, de primăvară, le-am cules de la oamenii din sat, apoi le-am pus în scenă alături cu cei tineri. Pot spune că mă simt împlinită spiritual. Am învățat copii și tinerii din comună, precum și oameni ceva mai în vârstă, deoarece în ansamblul pe care l-am coordonat au fost generații de oameni pe care i-am învățat cum să-și poarte cu mândrie costumul popular. El nu se poartă oricum, trebuie să ști cum să-l pui pe tine, cum să-l aranjezi, să fi mândru că îmbraci costumul popular, nu să-ți fie rușine. La început copii erau destul de reticienți, dar eu i-am adunat într-o asociație, ”Cununița” din Rușii Munți, membrii ei fiind prezenți la numeroase festivaluri în Europa. Asociația a luat ființă cu 10 ani în urma, iar înainte am activat sub forma unui ansamblu. În 2005 ne-am gândit să facem o asociație, prin care săputem obține fonduri pe baza unor proiecte făcute de noi”, a spus Crucița Crișan.
”Toată baba și tot copilul știa să țese”
Locul natal este cel de unde Crucița Crișan își trage seva, locul care i-a dăruit bogăția, dar mai ales priceperea pentru lucrul manual, pentru portul popular. ”Rușii Munți este o vatră de folclor, o vatră de tradiții. Aici sunt femei foarte harnice care păstrează acest obicei al confecționatului de costume populare. Înainte de 1990 aici erau 35 de secții de artizanat. Noi de mici am învățat să coasem, toată lumea știa să coase, să lucreze cu mărgele. Toată baba și tot copilul știa să țese, plus că lumea mai făcea un ban din această muncă, din artizanat.Cu timpul unii s-au lăsat, alții au mai plecat dintre noi sau sunt prea bătrâni. Mai sunt două, trei femei care mai lucrează în comună. Intenția mea ar fi să fac niște ateliere, să învăț tinerii din ziua de astăzi. Mai sunt unele femei tinere care mai vin pe la mine și mă roagă să le mai arât câte ceva. Le primesc cu mare drag, decât să le vând un costum, mai bine îi pun să învețe să coase”, a menționat Crucița Crișan.
Comorile satului păstrate cu sfințenie în lăzile de zestre au fost scoase la iveală de Crucița Crișan, și adunate într-un muzeu, astfel ca ele să fie mai aproape de sufletul și ochiul generațiilor tinere. ”M-am ocupat să scot din lăzile cu zestre costumele vechi ale țărăncilor din Rușii Munți, costume foarte vechi și foarte frumoase, pe care le-am adunat într-un muzeu la Rușii Munți. Muzeul are trei încăperi, în care am lucrat cu mare drag împreună cu specialiștii Muzeului Etnografic de la Reghin. Sub îndrumarea lor am aranjat frumos costumele populare, și sunt foarte mândră de ceea ce am putut realiza la acest muzeu”, a spus Crucița Crișan.
”O muncă foarte migăloasă și foarte frumoasă”
Costumele născute din mâna Cruciței Crișan păstrează cu sfințenie specificul locului, precum și tehnica de lucru, manuală, tradițională și plină de pasiune. ”I-au modelele de la costumele vechi, le transpun în costume noi. Lucrez doar pe pânză naturală, pe bumbac sau pe in topit, În prezent sunt tot mai puține războaie de țesut, dar mă orientez unde sunt făbricuțe , unde dau comandă pentru pânză de bumbac și de in topit pentru cămăși. Costumul popular din zona Văii Mureșului Superior este specific prin modelele florale foarte viu colorate. Un costul de femeie e format din poale, cătrințe, sau zadii cum li se mai spune pe la noi. Se poartă cămașa populară cu altiță, cusătura sus și cu lâncețul la gât, colorate, în funcție de vârsta celui care le poartă. Unele femei poartă și năframa cu cănaci, la costumul mai îm vârstă e neagră, iar la cel mai tânăr e aurie cu modele de mătase. În schimb costumul bărbătesc era format dintr-o cămașă, cusută cu mărgele, și cu ciureli. Ciurelul era o cusătură prin care se scoterau firele și se lucra pe lângă fire, o muncă foarte migăloasă și foarte frumoasă. De asemenea cureaua cu mărgele era nelipsită, mai ales la costumele de sărbătoare, la fel și pieptarul cu cănaci”, a precizat Crucița Crișan.
Reîntoarcerea la ”jocul din drum”
Pasiunea și dragostea pentru portul popular a Mamei Ciță vine din familie, amintirile despre părinți și bunici sunt și astăzi vii în memoria creatorului popular din Rușii Munți. ”Eram atât de mândră când tatăl meu purta costumul popular de Rusalii. Mergea la biserică îmbrăcat în costum popular. De mică am această imagine a tatălui meu, țin minte că mi-a făcut și mie un pieptar cu model floral. Majoritatea care mergeau la biserică erau îmbrăcată în costum popular. Când ieșeau din biserică, făceau jocul din drum. Jucau în fața bisericii, în special la Rusalii. Mi-aduc aminte cu mare drag de acele momente. În urmă cu cinci am încercat să readuc în actualitate acest obicei. Țin minte că am adus oameni de la Idicel, de la Dunvrava, din toate satele, cu ceterași, și a ieșit ceva foarte frumos. A fost o muncă titanică să aduci atâția invitați, dar a fost și plăcerea mea , totul am făcut cu mare drag pentru Rușii Munți”, a spus Crucița Crișan.
Culegător de folclor și povești
Legătura dintre tradiție și timpul prezent este dată de oameni, de poveștile acestora de care, Crucița Crișan nu e delor străină, ele fiind energia care îi dă putere de a merge înainte. ”Confecționez și acum costume, particip la diferite evenimente, târguri, expoziții unde sunt invitată. Particip la evenimentele importante de la Târgu-Mureș, plus am o colaborare foarte frumoasă cu Ia Autentic SRL Sibiu, prin care am participat în acest an pe 24 iunie la Ziua Internațională a Iei. Pentru mine nu neapărat câștigul material e important. Mă încarc spiritual, sufletește cu tot felul de poveșri ale fiecărui om pe care îl întâlnesc. Ascult foarte multe povești, oameni nostalgici stau în fața standului meu, și cu lacrimi în ochi își aduc aminte de costumele vechi care le aveau de la părinții și bunicii lor. Din păcate oamenii nu prea au posibilități financiare să cumpere aceste costume populare, majoritatea care o fac sunt românii plecați în străinătate. Costumele mele populare au ajuns în Canada, Australia, Norvegia, Suedia. Au venit români plecați în afară, și-au comandat costume, și mă bucur nespus când văd că sunt oameni interesați de aceste costume. Recent am avut o comandă de costume populare pentru un preot de la Alba Iulia care, s-a căsătorit și nunta a fost ținută în costum popular. E ceva care pur și simplu de înalță, această cinste făță de costumul popular. Acum îmi dau seama de țăranca româncă, cât drag punea ea ia populară, de câtă iscusință avea pentru a realiza această minune universală”, ne-a povestit Crucița Crișan.
”Învățați să coaseți”
Viitorul pentru Crucița Crișan ar suna bine, dacă anumite idei ar fi puse în practică, care să mențină vie tradițiile, în special în rândul tinerilor. ”Fiind dascăl, am pledat foarte mult ca la aceste module de practică copii să nu tot decupeze și să lipească tot felul de lucruri. Am insistat foarte mult pentru artizanat. Am predat educația tehnologică, unde există un astfel de modul de artizanat. Efectiv și băieții au învățat să coase și să tricoteze. Eu cred că ar fi foarte bine să existe ateliere de creație în fiecare comună, să se găsească una sau două femei iscusite care să-i învețe, ceea ce ar fi un lucru extraordinar. De multe ori le spun fetelor cu care mă întâlnesc : învățați să coaseți, învățați să faceți ceva frumos cu mâinile voastre. Prima ie e mai greu de făcut, după aceea merge mai ușor. Ia are croiul cel mai simplu, patru bucăți de material care le închei. E cel mai simplu croi a unei cămăși, fiindcă țăranca româncă asta a făcut, asta a încercat să facă. A plecat de la simplu, și acel simplu de fapt e atât de complex prin frumusețea universală a iei. Ea este ceva universal, dar mă supăr când văd că ea ajunge să fie copiată de alții, care le fac mecanic. Te doare sufletul să vezi tu, ca român, cum vin alții și transformă această ie minunată în bun de larg consum, doar pentru profit, fără însă a respecta condiția de bază, autenticitatea. Aici mă refer la ia făcută manual. Veneau oameni la standul meu care mă întrebau dacă ia e mecanică sau manuală. Le spuneam să se uite pe dos, și atunci îți dai seama dacă e făcută manual sau mecanic. Marea problemă o reprezintă desfacerea. Eu nu trăiesc din această ocupație, am pensie, dar un tânăr să trăiască din această muncă trebuie să aibă niște comenzi, să fie ceva organizat cel puțin la nivel de județ”, a declarat Crucița Crișan.
”Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut”
La cei 66 de ani Crucița Crișan își duce mai departea frumoasa poveste a vieții, fericită și împăcată că truda ei în slujba tradițiilor a dat și continuă să de-a roade. ”Peste tot unde am fost am lăsat ceva în urmă. Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut. La Lunca Bradului de exemplu, unde am fost profesoară vreme de 9 ani, se spunea de către unii că nu există folclor. Am scos din lăzile de zestre ale femeilor niște costume extraordinar, plus că am inițiat un grup folcloric, ”Cununa spicului de grâu”, iar când a venit o delegație de la Târgu-Mureș s-au mirat că și la Luca Bradului se poate face folclor. În ce privește grupul ”Cununița” din Rușii Munți, membrii sunt studenți, profesori, ne adunăm doar la sărbătorile mari și dăm spectacole. Am avut doi oameni de valoare care m-au ajutat foarte mult, coregraful Vasile Gabor și Ioan Ungur, niște oameni extraordinari care m-au ajutat zece ani de zile foarte mult”, a subliniat Crucița Crișan.
