Foame, corn și lapte

Prin Ordonanța de Urgență nr. 96, din august 2002, Gunvernul
i-a”blagoslovit” pe elevii mici cu mâncare în fiecare zi. Toate bune și frumoase. Suma cu care Guvernul a hotărât să-i hrănească pe copiii preșcolari și școlari până la clasa a IV-a, este de 7.000 lei pe zi. Bineînțeles, o dată cu inflația a crescut și suma acordată, în acest an ajungând la 9.000 lei pe zi, pentru un copil. Câtă generozitate preelectorală. 

La orașe
e domnie…

Textul Ordonanței Guvernului nu menționa clar ce produse anume se pot da copiilor, doar vag se spune “produse lactate și de panificație”. Astfel, s-a putut “jongla” destul de ușor și convenabil, și pentru producători, dar și pentru Consiliile Județene, care sunt nevoite să se încadreze în buget. Dar să vedem cum stă situația în județul nostru. La școlile mari din orașe, copiii chiar beneficiază de un pahar cu lapte bătut și un corn în fiecare zi, în pauza de la ora 10.00, deși uneori și calitatea acestora este discutabilă. Nici nu a început bine anul școlar, și la Protecția Consumatorului au apărut deja sesizări cu privire la acest aspect. Spre exemplu, un părinte al cărui copil frecventează Grădinița cu Program Prelungit Nr.1, din Târgu Mureș, a reclamat calitatea cornului primit la masă. La constatările inspectorilor, într-adevăr cornul era “de o consistență tare și greu de masticat”, deși produsul se încadra în termenul de valalbilitate. 

La sate
e sărăcie…

Însă la școlile din sate, situația nu mai este la fel. Copiii de aici nu mai sunt atât de favorizați de soartă. “Laptele și cornul” lor s-a transformat în biscuiți și brânză topită iar în cazurile cele mai fericite, într-un pahar cu lapte bătut o dată pe săptămână. Un mini-sondaj realizat de ZIARUL de Mureș la școlile comunale din județ, a scos la iveală enorma diferență ce există între “cornul și laptele” copiilor de la sate și a celor de la oraș. Astfel, în toate centrele comunale, se aduc o dată pe săptămână produsele pentru toate cele cinci zile. Acestea sunt depozitate în diferite locuri, ceea ce reprezintă pentru profesori, și directorii școlilor o altă bătaie de cap. Conform legii, unitățile școlare sunt direct răspunzătoare de asigurarea condițiilor de primire, recepție și distribuire a produselor, dar nicăieri nu este aminitit cuvântul “depozitare”. După mai multe “peripeții” de anul trecut care s-au lăsat cu amenzi consistente din partea inspectorilor de la Protecția Consumatorului, Primăriile din comune au fost nevoite să achiziționeze câte un frigider pentru fiecare unitate școlară. Dar, așa cum ne-am așteptat, nu în toate sătucele au ajuns astfel de obiecte absolut necesare în aceste condiții. Dulapurile din cancelarie, holurile școlilor și probabil chiar și birourile directorilor au fost folosite drept depozit de “mâncare” pentru copii. Aceste situații pot fi întâlnite în satele aparținătoare de comune, acolo unde numărul de copii este atât de mic și abia face posibilă funcționarea unui post de învățătoare, pentru toate cele patru clase primare.

Croco e cu noi!

Pe lângă toate acestea, biscuiții Croco care sunt distribuiți aici, înveliți într-o pungă de celofan transparentă, sunt de o calitate destul de îndoielnică. Fără nici un gust, tari și foarte puțini în punga respectivă, aceștia nu sunt mâncați de copii. Directorul de la Scoala Generală din Comuna Acățari, ne-a declarat: “Brânza învelită în ciocolată le mai place copiilor și o mănâncă, dar biscuiții au o calitate foarte proastă, nu au nici un gust și sunt foarte tari, în consecință nu-i mănâncă. Mai degrabă îi duc acasă și îi aruncă”. Ca un fel de recompensă, ca să spunem așa, acești copii mai primesc o dată pe săptămână, și anume în prima zi a săptămânii, un pahar cu lapte bătut, în locul batonului de brânză cu ciocolată. Aceeași situație este semnalată și la Școala Generală din Adămuș. Aici, personalul didactic este nemulțumit deoarece nu primesc în fiecare zi corn și lapte, având în vedere că distanța de la Târnăveni până la Adămuș este de doar 10 kilometri, iar transportul acestor produse nu ar fi atât de costisitor. La Bălăușeri, Deda, Șincai, Răstolița, Saschiz și Pănet, același răspuns: copiii nu mănâncă biscuiții, decât în cazurile excepționale, acolo unde părinții sunt atât de săraci, încât nu-și permit să le asigure copiilor nici măcar un colț de pâine.

În concluzie…

… școlarii și preșcolarii de la sate sunt nevoiți să-și aducă pachetul cu mâncare de acasă, dacă vor să nu moară de foame în timpul orelor de curs. Guvernanții nu au făcut decât să arunce cu bani pe fereastră sau… pe hrana animalelor de curte, din gospodăriile sătenilor; intenția de a-i ajuta pe copii să frecventeze școala este lăudabilă; dar de aici și până la realitatea de la fața locului, calea este foarte lungă.