Cseke, adio și rămâi cu bine!

Doamnelor și domnilor, stimați contribuabili ai sistemului sanitar românesc, privat și de stat, după cum deja cred că ați aflat cu toții, Cseke Attila a părăsit fotoliul de ministru al Sănătății, săptămâna trecută în data de 4 august. În sfârșit am ajuns s-o văd și pe asta! Sincer nu mai credeam că Cseke Attila, numit politic în fruntea sistemului sanitar românesc, mai pleacă de bună voie din funcția de ministru al Sănătății, mai ales că ocazii a avut destule. Trebuie să vă mărturisesc că vestea demisiei lui Cseke Attila m-a bucurat. Nu am cum să ascund acest sentiment, pentru că ar însemna că toate articolele pe care le-am scris despre „Sănătatea româneascăâ€, de când a luat naștere noul format ZMS au fost în zadar. Știți prea bine stimați cititori cât de mult l-am criticat pe Cseke Attila pentru modul în care a decis să se preocupe de problemele sistemului sanitar. Adică de problemele bolnavilor, a oamenilor de rând care lunar alimentau bugetul sănătății, cu speranța că la nevoie vor fi tratați corespunzător. Nu pot să mă abțin și-l critic și acum pe Cseke Attila. Vă amintiți, dacă nu vă repet, că eu tot spuneam că demisia este un act de onoare și de bărbăție atunci când simți că ești depășit de situația pe care de fapt trebuie să o controlezi prin abilitățile cu care te-a înzestrat natura. Deci e foarte simplu, dacă nu poți lasă pe altul. Un principiu care ar putea fi aplicat foarte ușor de cei care dețin diverse funcții publice, care ar trebui să muncească în folosul oamenilor, dar care de fapt se simt pe pozițiile respective ca și cum mămica lor i-a născut direct acolo și practic lor li se cuvine totul. Ei bine îl critic și sunt în continuare supărat pe Cseke Attila pentru că a demisionat din cauză că nu a fost consultat de premierul Emil Boc, cu privire la rectificarea bugetului. Acest motiv mie nu mi s-a părut la fel de grav precum moartea a șase nou-născuți de la maternitatea Giulești din capitală. Cu siguranță vă amintiți acel incident tragic, iar Cseke Attila declara destul de degajat că deși s-a gândit la demisie nu recurge la acest gest pentru că nu se consideră vinovat. Spunea atunci Cseke că maternitatea Giulești nu se află în subordinea ministerului Sănătății și că altcineva trebuie să răspundă pentru cele întâmplate acolo. Da domnule ministru, maternitatea nu era în subordinea Dvs, dar de actul medical cine răspunde? Cine este de vină dacă angajații din Sănătate nu sunt atenți, sau nu sunt suficienți încât să facă față oricăror situații neprevăzute și periculoase care apar în timp. Sunt de acord să răspundă direct și cel care trebuia să fie acolo, în salon, dar odată cu el poate să-și asume vina și șeful sistemului. Deficitul de personal și bătaia de joc la locul de muncă din partea unora nu era o necunoscută pentru Cseke Attila. Sunt convins de acest lucru. Sau dacă nu cunoștea aceste aspecte înseamnă că nu știa ce are de făcut, iar reforma în Sănătate, oricât de trâmbițată ar fi fost, nu putea fi realizată fără sprijinul personalului medical. Medicii și asistentele trebuie să înțeleagă în primul rând că bolnavii apelează la serviciile medicale pentru că sunt nevoiți și aceștia se așteaptă să fie tratați măcar omenește, dacă nu chiar regește. Eu afirm cu tărie că de aici pleacă reforma în orice domeniu din sectorul public. Revenind la Cseke și la demisia acestuia, susțin că acesta trebuia să plece mai demult din acea funcție, deși uneori a lăsat impresia că se agită. Din păcate am văzut că Sănătatea românească suferă în continuare. Mai avem mult până să ajungem la nivelul țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. A, sunt de acord că unele spitale, clinic și secții arată precum în Occident, dar asta nu înseamnă că ai făcut reformă. Știu și faptul că orice schimbare solicită și un anumit termen. Dar când nu există medicamente, când serviciile medicale sunt de cele mai multe ori destul de slabe, atunci nu pot și nu am cum să mai am răbdare. Înainte să aflu despre demisia lui Cseke Attila, îmi pregătisem un articol despre desființarea Spitalului Orășenesc din Sărmașu, mai exact voiam să vă povestesc despre ce am găsit acolo, la mai bine de 3 luni de când fostul ministru, Cseke Attila a decis să-i lase pe sărmășeni fără un spital. Știți că planul ministrului Cseke Attila era de a transforma unele spitale în azile de bătrâni. Ei bine, la Sărmașu nici la această ora nu funcționează un astfel de azil pentru că guvernanții n-au catadicsit să elaboreze o hotărâre care să permită acest lucru. Așa se face că oamenii din acea zonă au rămas și fără spital, dar și fără azil, deși personalul care a fost transferat de la Spitalul Orășenesc Sărmașu la așa zisul azil, s-a pregătit și își așteaptă pacienții. Și cereri de cazare există deja, dar degeaba. Mai mult, s-a tot spus că prin desființarea acestor spitale se vor economisi bani și că va fi mai bine pentru spitalele care vor rămâne în funcțiune. Vreau însă să vă informez că doctorii, care acum lucrează la nou înființatul Centru de Primiri Urgențe din Sărmașu, adică ce a mai rămas din fostul spital, spun că zilnic se efectuează foarte multe transporturi către spitalele din Tîrgu Mureș și din Luduș, pentru ca bolnavii care au nevoie de supraveghere medicală de mai multe zile să poată fi internați. Și în acest caz oare aș fi fost rău dacă spuneam încă o dată ministrului Cseke Attila să demisioneze, mai ales că această situație se cam întâlnește și prin celelalte localități din țară unde s-au desființat spitale? Eu zic că puteam să solicit lejer acest gest, dar se pare că nu am avut cui. Târziu domnule ministru, dar știți vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Aștept cu nerăbdare să-l cunosc pe noul ministru, dar mai ales s-i ascult planurile de modernizare a Sănătății românești. Oricum, îi mulțumim lui Cseke pentru activitate și pentru banii investiți în județul Mureș. Această recunoștință a fost sinceră, așa cum și criticile la adresa lui Cseke Attila au pornit direct din inimă…încă sănătoasă.