Uncategorized

Cu carul la pas. De vals

Prin definiție, luna decembrie este a cadourilor. Așa că așteptăm, cu mic, cu mare, să primim ceva, orice, fie și simbolic (gestul contând considerabil mai mult decât contravaloarea pachetului), numa’ bun să fie! Dacă nu suntem atât de naivi încât să ne așteptăm la gesturi pozitive din partea inamicilor publici ori privați (vorba cântecului: Doamne, la dușmanii meeeeei – bis -…. Să le dai bani și avereeeee/Da’ să n-aibă ce face cu eleeeeee!), ne închipuim că măcar de la apropiați ori imparțiali putem spera la ceva de soi. Dar socoteala de-acasă nu-i totuna cu cea din Guvern.

Așa se face că la plecare din mandat, executivul ne-a cadorisit de mama focului. (Relevarea acestui aspect nu este, câtuși de puțin, legată de faptul pierderii puterii de către o anume echipă, situație în care, cum îi stă bine românului, ar trebui să ne-apucăm de dat în foști pentru a le face plăcere actualilor. Iar, pe de altă parte, evidențierea respectivului aspect nu duce la negarea lucrurilor bune făcute în 4 ani. Oricare or fi fost alea.)

Va să zică, săptămâna trecută, în focul negocierilor și travaliului pentru nașterea (precoce) a noului executiv, actualul-fost Guvern a dat o ordonanță de s-a mirat Moș Nicolae cu tot neamul lui. Anume, triplarea taxei auto pentru mașinile second-hand care nu au Euro 4. Nu tu creșterea cu un procent decent (acolo, un 15-20%), nu tu dublare, ci, de-a dreptul triplare.

Sigur că există categorii de cetățeni care vor saluta (din mers) această măsură de ultimă sută de metri. Bunăoară, orice ins preocupat de sănătatea planetei și, implicit, a sa va tresălta la gândul că poluarea pe drumurile publice (naționale, județene și comunale) va fi aproape stârpită. De asemenea, orice ins deținător (de când se știe) de mașini nou-nouțe (în lanț), dacă se poate din categoria jeep, limuzină și limuzină plus, este lăsat rece-rece de o astfel de măsură. Ba chiar și cetățenii cumpărători de tradiție, adicătelea ce cei au achiziționat, din tată-n fiu (și invers) mașina națională (de când era „1100” și până azi) sunt, de asemenea, feriți de vicisitudinile ordonanței. Deci, ce mai calea-valea, nemulțumiților ar cam trebui să li se ia daru’. Păi, și noi zicem la fel, și anume că un astfel de dar ar trebui luat de ăia care l-au dat.

Motivarea actului normativ este sintetizată în argumentul protejării și încurajării producției autohtone. Ca principiu, n-avem ce zice. Dar dacă producția asta carpato-dunăreană nu ne oferă nici diversitate și (după părerea multora) nici satisfacție, siguranță, fiabilitate, etc., în comparație cu mărcile nemțești (de pildă), atunci ce se-ntâmplă?

Și, desigur, figura cu majorarea mai are neajunsuri legate de „fleacul” ăla numit legislație europeană (pe care cu onoare declarăm că o respectăm, cu bune și, mai ales, cu mai puțin bune…). Pentru că tratatele comunitare (la care mai-marii noștri se raportează, cum le stă bine, și în somn) glăsuiesc cum că niciun stat nu poate aplica, pentru produsele din alte state membre, impozite și taxe mai mari decât cele care se aplică produselor na­țio­nale similare. Unde mai pui că măsurile tocmai scoase din cuptorul normativ duc la o anomalie care supără până și acquis-ul comunitar, dat fiind că taxa depășește valoarea reziduală a autoturismelor second-hand.

Și, ar mai fi altă fază, ce-i drept tot cu caracter subsidiar pe la noi, adicătelea respectarea principiului neretroactivității legii. Ei, aș! Ghinioniștii care au cumpărat mașini de genul celor vizate, anterior (da, am zis anterior!) intrării ordonanței în vigoare, nu scapă de pleașca super-taxei. De ce? Pentru că așa ne place nouă, cu moț. Chiar dacă mașinile erau aici, bine mersi, iar ordonanța încă nu apăruse pe lume, nu-i nimic, se aplică! Prin cercul de foc al birocrației, cu dibăcie coordonată. Păi, în condițiile unor cozi de cozi la RAR (soldate cu programări pe la sfârșit de ianuarie) ordonanța-i numa’ bună. Unde mai puneți că-contul în care taxa trebuia plătită la organu’ fiscal s-a modificat subit. Coincidență, tocmai după apariția ordonanței. Cică ăla vechi s-a închis (din motive binecuvântate) și s-a deschis unul nou (neștiut), cu oi multe, mândre și cornute, mânați măi, hăi, hăi! Așa că, prin forța lucrurilor, uite cum retroactivează legea, ca principiu, pe meleag românesc, deși dacă spuneai una ca asta la examen erai făcut una cu pământu’ (atunci când facultatea era facultate). În mod normal, într-o țară cu veleități europene, un lucru făcut e bun făcut. Deci, soluția ar fi fost simplă din punct de vedere juridic. Celor ce au cumpărat astfel de mașini înainte de făurirea ordonanței li se aplică legea de la data cumpărării (fără taxă triplată), dacă fac dovada că au demarat toate procedurile legale pentru înmatriculare (cerere la RAR, plată de taxă, într-un cont pus la dispoziția tuturor muritorilor), înainte de apariția noilor norme. Și asta indepen­dent de răspunsul organelor, adică independent de data programării la verificarea tehnică (fiindcă planificarea într-o zi cu soare din anul care vine nu le poate fi imputată, nicidecum, cumpărătorilor diligenți).

Parcă toată tevatura asta-mi aduce aminte de minunata organizare din vremea în care o duminică mergeam cu soț și alta fără. Sau de poveștile în care bunicii se mișcau fără griji în carul cu boi. Adevărați.

Andreea Ciucă

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close