Cu certitudine, exista doua Românii.
Una stralucitoare, lipsita de griji, cea a oligarhiei postdecembriste nascute din nimic, dar care a acces cu nerusinare si infatuare la putere si bogatie, alternând de atunci încoace (aproape) democratic la conducerea tarii, si o Românie underground, a noastra, a oamenilor simpli, a celor care ne straduim sa facem fata cu demnitate, aproape de nivelul minimei rezistente (pâna când?), greutatilor de zi cu zi. Cele doua lumi – aproape ireconciliabile – se întâlnesc rar si de departe: doar în campaniile electorale, debordând de minciuni spuse cu convingere, în baile publice de imagine mustind de SPP-isti, la Te-Deum-uri pioase si usor prefacute. Ne întâlnim, bineînteles, si la sarbatorile nationale. Câte or fi fost si vor mai fi: 10 Mai, 23 August, 1 Decembrie…Într-un joc acceptat în mod tacit, manipulatorii dintotdeauna se întâlnesc cu eternii manipulati. Istoria se repeta de veacuri, mereu aceeasi, indiferent care a fost Ziua Nationala. Ar putea fi un semn de împacare tardiva între cele doua lumi… Dar nu este. Pentru manipulatori, nu este nimic altceva decât înca un binevenit “exercitiu de imagine”. Pentru eternii manipulati, însa, este un semn de sincer respect pentru mortii lor din veacuri: aceiasi Ion, Gheorghe, Simion, Grigore, Toader… eroi stiuti si nestiuti ai neamului românesc, ce-si dorm somnul de veci în cimitire sau gropi comune, mai mult sau mai putin uitate. Dincolo de încercarile de politizare a marii sarbatori nationale de la 1 Decembrie, la care asistam tot mai mult în ultimul timp, aceasta ramâne un reper important si cu o semnificatie aparte pentru noi, cei din “România reala”. Ea nu apartine nici partidului de guvernamânt si nici opozitiei. Ea ne apartine noua, românilor simpli, eternii sacrificati ai tuturor cauzelor.
Nicolae BALINT
