Eu voi fi președinte!

Reporter: Ce fel de campanie e asta?
Traian Băsescu: Acest schimb de replici nu a avut loc în campania propriu-zisă și eu trebuia să arăt că Adrian Nastase trăiește în altă realitate decât cea pe care pretinde că o stăpânește. Este un om vulgar, departe de a fi un diplomat și un om de lume. Reacțiile lui – “mitocanule”, “iepurașul pe care îl iau de urechi” – sunt reacții care sunt departe de Adrian Năstase – europeanul.
Reporter: Vreți să spuneți că l-ați provocat să-l abandoneze pe Wagner?
T. B.: Categoric da. Trebuie să-și dea arama pe față.
Reporter: Totuși, au fost câteva intervenții ale dvs. care au ridicat semne de întrebare.
T. B.: Așa este.
Reporter: Este vorba de o reacția pe care ați avut-o față de oficialitățile franceze aflate în vizită la București.
T. B.: Eu voi fi președinte și o să am excelente relații cu toate oficialitățile, nu numai cu cele franceze. Dar nimeni nu poate avea pretenția să lucrăm cu două măsuri. Măsura corectă și unică este respectarea legii. Atât a legislației Uniunii Europene, către care tindem, cât și respectarea legislației naționale. Or, contractul încheiat recent cu compania Vinci este unul care iese din lege. Oricine iese din lege are responsabilitatea să suporte consecințele.
Reporter: Bine, dar ce oficialitate străină sau companie, Vinci sau oricine ar fi, nu s-ar bucura de un avantaj, dacă i se face?
T. B.: Așa este.
Reporter: Cu alte cuvinte, reproșul meu este că dvs. v-ați adresat oficialităților franceze într-un anume fel, jignitor, ca să n-o mai sucim. Când, de fapt, oficialitățile române erau în culpă.
T.B.: De ce, doamnă, este jignitor să spui cuiva că vine “să-și ia tainul”? Haideți să traducem cuvântul “tain”. Vine din turcescul “tain” și înseamnă “să-ți iei partea”.
Reporter: Numai că, la ora actuală, în limba română are un sens pronunțat peiorativ.
T.B.: Și ce, vreți să facem statui, atâta timp cât se încalcă legea?
Reporter: Nu e vorba de statui, este vorba de a adresa cuvântul cui merită.
T.B.: Haideți s-o închidem. Cu mine, ca ministru al Transporturilor în 5 guverne, ca om care a participat la structurile europene specifice transporturilor, ca primar general al Capitalei, o capitală în care, anul trecut, s-au investit 800 de milioane de euro, niciodată n-a funcționat compromisul, întotdeauna a funcționat legea. Din acest motiv, nu tolerez nimănui ieșirea din lege. Dar e foarte adevărat că și eu, dacă aș fi prim-ministrul unei țări și aș găsi un papagal de prim-ministru din altă țară, dispus să ofere contracte mari firmelor din țara mea, numai cu prețul de a face o poză cu mine, zău că m-aș duce cu o liotă de oameni de afaceri să semnăm contracte.
Reporter: “Ca să vă luați tainul”.
T.B.: Da, să iau tainul pentru firmele mele. Totul este să găsești papagalul. “Papagal” este cumva vulgar?
Reporter: Vom vedea cum va fi taxat de staff-ul de campanie al d-lui Năstase. D-le Băsescu, totuși, discursul dvs. de până acum a avut un pigment destul de pronunțat de populism și de naționalism. Vizați cumva un alt bazin electoral? Cel al lui C.V. Tudor, de pildă?
T.B.: Să discutăm după campanie.
Reporter: Adică nu vreți să vă dezvăluiți?
T.B.: Nu.
Reporter: Totuși, cum explicați acest discurs? Ce strategie aveți?
T.B.: Vreau să fim foarte clari. Este un discurs care vizează un anumit bazin electoral, pe de o parte, și, pe de altă parte, este un discurs de care nu-mi este rușine. Pentru că în ziua de azi a fi patriot în România se pare că a început să fie o rușine și să fie confundat cu extremismul. Uitați-vă la emoția care-i cuprinde pe americani, atunci când își văd steagul! De ce n-am fi și noi o țară care-și respectă propriile simboluri, interesul național, o țară cu un comportament demn, care n-are nevoie să tot semneze contracte dezavantajoase pentru pozele premierului?
Reporter: Ați avut succes cu un asemenea discurs? Mă gândesc la cele două zone în care ați fost, Ardeal și Moldova.
T.B.: Sigur.
Reporter: Unde a mers mai bine?
T.B.: Peste tot în țară. Un discurs care face referire la demnitate națională, la responsabilitatea față de țară, la respectul față de simbolurile naționale are succes. Pentru că românii sunt niște oameni care țin la țara lor, nu sunt oameni cărora le e indiferentă țara lor, oricât de mult s-a “lucrat” la tocirea sentimentului de apartenență la națiunea română și la România.
Reporter: Instituția prezidențială este extrem de puternică. Ați spus că, în calitate de președinte al României, vreți să întăriți instituțiile statului. Dar toată lumea știe cât de departe este promisiunea pe care o face un candidat la Președinție față de ceea ce, în fapt, poate el să facă.
T.B.: Aici ne despărțim ca puncte de vedere și vă contrazic. Instituția prezidențială este o instituție extrem de puternică în România, nu numai pentru că are în control direct serviciile de informații, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Justiției, prin Consiliul Suprem de Apărare a Å¢ării, dar, constituțional, este extrem de puternică, ca urmare a efectelor art. 80 din Constituție. Acest articol a fost identic și înainte de revizuire, și după. În art. 80, alin. 2 se spune, printre altele, foarte clar că președintele țării “mediază” între societate și instituțiile țării. Asta nu înseamnă că președintele doar constată problemele din societate, așa cum au făcut până acum Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Acest articol, în interpretare corectă, îl obligă pe președintele statului să preia problemele societății, să meargă cu ele în fața instituțiilor statului – spre exemplu, în fața guvernului – și să le rezolve. Președintele statului, prin responsabilitatea pe care i-o dă chiar puterea, nu este un simplu purtător de mesaj. Puterea trebuie însoțită de responsabilitate. Oamenii care vor să fie președinți ai României trebuie să înțeleagă că nu au numai putere, ci și extrem de multă responsabilitate față de cei care le dau votul. Iar art. 80 alin. 2 din Constituție exact asta consfințește: iei problema din societate și te duci cu ea în fața instituțiilor statului și o rezolvi. În interpretarea lui Ion Iliescu, funcția de mediator înseamnă, spre exemplu: constați că în societate este sărăcie, că sunt 4 milioane de săraci. După Ion Iliescu, ar trebui să-i pui pe cei 4 milioane de săraci de o parte a mesei, să pui 10 miniștri de partea cealaltă a mesei, tu să te așezi în capul mesei și să spui: “acum discutați, că eu v-am adunat, am mediat”. Nu e adevărat. Să mediezi problemele societății înseamnă să fie guvernul de o parte a mesei și președintele, ca reprezentant al societății, de partea cealaltă a mesei și să discute până rezolvă problema. Președintele își suflecă mânecile și lucrează cot la cot cu guvernul pentru rezolvarea problemelor societății, fie că e problema sărăciei, fie că e problema mediului de afaceri, a educației sau a sănătății. Asta înseamnă să mediezi: să fii responsabil în a găsi soluții pentru segmentele din societate care sunt afectate într-o problemă sau alta. Sigur că nu toate au o rezolvare peste noapte, dar acest tip de activitate trebuie să fie o constantă permanentă a președintelui. Deci, președintele are o enormă responsabilitate, nu numai putere. Până acum, după ’90, nici un președinte al României nu și-a îndeplinit această misiune, probabil cea mai importantă.
Reporter: Integrarea trebuie realizată cu 22 de milioane de români și pentru 22 de milioane de români. Cum vă veți plasa în procesul de aderare la Uniunea Europeană? Sunt semnale că iarăși am putea fi decuplați de bulgari.
T.B.: Cum mă voi plasa față de procesul de aderare? Ca să pot susține ceea ce voi spune, aș aminti, doar, ca exemplu, că în ’98-’99 am condus cel mai mare program al Băncii Mondiale pentru România, PSAL 1, un program care trebuia să se deruleze în 24 de luni. El a fost realizat în 11 luni și România și-a încasat cele 300 de milioane de dolari, costul acelui program, de la Banca Mondială. Rețineți, am coordonat atunci prin acel program reforma din industrii, din finanțe, din sistemul bancar, am făcut-o cu mână forte și respectând exact toate angajamentele pe care le-am asumat în numele guvernului român la negocierea acordului. Din acest punct de vedere, părerea mea este că România trebuie să-și schimbe modul de a se îndrepta către Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă trecerea de la integrarea pe așa-zise relații, la integrarea pe treaba serioasă făcută la București. Atunci vom fi respectați. Acum suntem acceptați pentru că mai dăm un contract ici, mai dăm un contract colo, mai dăm niște copilași pe dincolo și uite-așa, ușor-ușor, câștigăm bunăvoință să mai facem câte un pas mic. România va face cel mai mare pas când va privi integrarea cu seriozitate și când va înțelege două lucruri fundamentale: 1) că integrarea se face în România și că aici trebuie să îndeplinim toate obligațiile pe care ni le-am asumat în procesul de negociere – și vor fi obligații extrem de grele, asumate de guvernul Adrian Năstase – și 2) că integrarea se va face atunci când vom înțelege că acest proces nu este o problemă a Guvernului României, ci a poporului român. De ce e o problemă a poporului român? În primul rând, pentru că factura procesului de integrare o plătește fiecare român. Și, în al doilea rând, pentru că poporul român este cel care, în momentul de față, trăiește cu impresia că numai guvernul este responsabil de integrarea în UE. De ce s-a făcut acest lucru și de ce guvernul Adrian Năstase are această politică? Pentru că el vrea să dea impresia că integrarea este o problemă a guvernului, fără să spună populației că, zi de zi, ea este cea care plătește factura integrării. Pentru ca, odată integrați, guvernul Adrian Năstase, împreună cu clica de oameni de afaceri din jurul lui, vrea să fie unic beneficiar al realizării integrării. Or, drumul corect este așa: poporul român plătește, poporul român beneficiază. Comunitatea de afaceri este dependentă de guvernul Adrian Năstase. Or, eu vreau să schimb acest mod de a privi integrarea. Să spunem cinstit și să explicăm că orice creștere de factură a prețurilor la energie, la gaze, la încălzire, costurile generate de reducerea subvențiilor, ca urmare a acordurilor cu Comisia Europeană, sunt costuri pe care le plăteste întreg poporul. Dar același popor va beneficia de avantajele integrării. Integrarea va fi o mare prioritate care trebuie realizată cu 22 de milioane de români și pentru 22 de milioane de români.
Reporter: Cu alte cuvinte, nu veți “izola țara”, așa cum a avertizat recent premierul Adrian Năstase. El a dat un exemplu care, cred eu, este bun: nu a văzut nici o vizită de primar occidental la dvs.
T.B.: Probabil nu-și aduce aminte, are memoria scurtă, că la București a fost primarul Nicosiei, al Vienei, al Lisabonei, al Berlinului. În același timp, trebuie să recunosc că nu am fost primar general plimbăreț. M-am dus strict in deplasările pe care le-am considerat necesare pentru București, spre deosebire de primarii dinainte, care stăteau mai mult în avion. Aș mai spune un lucru pe care îl pricepe și Adrian Năstase. Eu am găsit în București un șomaj de 5,8% și acum avem un șomaj de 2,8%, în condițiile în care guvernul nu a făcut nimic pentru București, dimpotrivă, l-a blocat. Facilitățile pe care le-am dat – pentru investiții, pentru hipermarketuri, pentru sedii de bănci, pentru sedii de birouri, sedii de multinaționale, pământuri puse la dispoziție – au făcut ca în București șomajul să se reducă. Vă aduceți aminte cum țipau unii consilieri PSD: “cum s-a dat pământ pentru Carrefour Orhideea, cum s-a dat pământul atât de ieftin pentru cutare sedii de bancă?”. S-a dat, pentru că pământul municipalității trebuie utilizat pentru investiții, nu pentru clientela politică.
Reporter: Partenerul nostru strategic de politică externă rămân Statele Unite. Cum veți trata parteneriatul cu Statele Unite?
T.B.: Va fi menținut. Este unul din pilonii forte ai politicii externe a României și vă pot spune că, dincolo de procesul de integrare în UE, vizez în primul rând consolidarea poziției României în NATO. România este un partener, un membru NATO cu un potențial excepțional: o populație de 22 de milioane, o armată care se modernizează continuu și o poziționare la limita de sud-est a NATO, care reclamă un tratament pe măsura importanței noastre. România trebuie să fie importantă pentru Orientul Mijlociu, pentru relația cu Ucraina și Rusia, importantă pentru relația cu țările fostei Iugoslavii. Din acest motiv, consider că România trebuie să aibă și să mențină un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Și aș vrea să răspund la întrebarea care simt că va sta pe buze: “Dar relația Europa-America cum o veți gestiona?”. Deocamdată, UE nu are o politică externă unitară. Atributele de politică externă nu au fost cedate de nici unul din statele UE la nivelul Comisiei Europene. Deși sper să nu se mai întâmple, probabil că în situații cum a fost cea cu Irakul, din nou vom vedea o Europă vorbind pe două voci. O Italie și o Spanie spunând “suntem parteneri cu Statele Unite și mergem în Irak”, o Germanie și o Franță spunând “nu vrem, nu mergem”, iar România să fie tot timpul pusă în fața diverselor opțiuni. (Â…)
Reporter: Cum vă situați în raport cu Alianța PNL-PD? Sunteți locomotivă sau vă împinge ea de la spate?
T.B.: Nu avem un aranjament de genul să mă tracteze Alianța sau eu să tractez Alianța. Este clar că sunt un candidat care se sprijină pe Alianța Dreptate și Adevăr, dar este foarte adevărat că am plecat extrem de târziu în cursa prezidențială. Mă bucură deocamdată faptul că primele informații de după nominalizarea mea au fost că am 5%, apoi 22, apoi 29, ultimul sondaj arăta 37, ceea ce înseamnă că sunt pe un trend de creștere. Am observat cu satisfacție că a pornit și Alianța, de la plafonul de 35% pe care se așezase la un moment dat, a atins 38 și va merge în sus.
Reporter: O ultimă întrebare: de ce sunteți răgușit?
T.B.: Am vorbit foarte mult zilele astea afară, în 4 județe, în Moldova. Să susții câte două mitinguri în fiecare județ nu e ușor.
Reporter: Câți oameni erau?
T.B.: Foarte mulți. Spre exemplu, la Pogoanele, în județul Buzău, au fost 1.000 de oameni. La Buzău, în sala de sport au fost 3.000 de oameni, dar a fost plin terenul de sport.
Reporter: Parcă la Buzău prefectul anunțase că nu vă primește în oraș.
T.B.: M-au primit cetățenii. La Piatra Neamț, am avut o adunare publică de 2.000 de oameni, plus o sală plină seara, când am sosit, de peste 1.000 de oameni. La Roman, centrul orașului a fost blocat de un miting. Au fost peste 4.000 de oameni. La Suceava, după cifrele date de presă, au fost între 15-20.000 de cetățeni, iar după cifrele Jandarmeriei, 18.000 de oameni. Ce mă surprinde este că, deși de două legislaturi candidez pentru o funcție locală, se pare că în țară există un suport latent pentru mine și acum el începe să se manifeste.
Interviu realizat de Rodica Palade
Materialul a fost preluat
din Revista “22”