Cu drag, Raveca!

Scrisoarea Ravecai, catre pretina sa Letitia
Draga Letitico! Învatamântu-i la pamânt!
Tare ma grabesc sa-ti dau di stire, ce minunie s-o-ntâmplat, tu!
Auzi, acilea, tu! Îl stii tu pi Nelu a lu’ Smarandita din Toroc? No, ala de a luat-o pe Nuti ce fasea naveta la Fânate. ase. O avut nunta amu o luna! Nu s-o putut duse în voiaj di nunta ca fomeia avea di dat igzamen di titulatrizare, sau cum îi zîse, igzamen di ala de n-o stiut aproape nime’ dintre ei sa raspunda la întrebari, tu.
Nu’s sin’ putea sa ghiceasca întrebarile alea, tu, dar sa nu ieie nisunul nota zece! Apoi se fel de dascali or mai fi si aia, tu?
D-apoi ce vorovesc, tu, se zece, tu, ca nis opt n-o luat, barem se dau mari doamne când vin p’acilea pe la coperativa sa mai cumpere câte seva, cica e mai ieftin decât la oras!
Auzi, tu Letitico! Doar câteva o  luat nota di tresere, tu! Una, macar sa fi fost mai dasteapta, tu! Nooo! Au ramas tate netitulatrizate! Apai s-o îndurat di ele domn’ ministru, ca, deh, sine se aseamana tân laolalta! Am vazt la tilivizor ca si lui îi soptea o duduie se sa zîca la întrebarile ziaristilor, ca tar’ ai draculu’ mai sunt si astia! ase ca le-o mai dat o sansa. Cica le-o împartit din nou pe alea de au luat macar sinsu! Cica-s suplinitori amu! Apai nu pot decât sa ma bucur, Letitico draga, ca nu tre’ sa mai merem la scoala! Apai se sa mai înveti si de la astea?
Ca pi mini ma distreaza sa vorovesc  ca pi la tara, ca prin Ardeal, (ca în sud  sa stii ca aia vorovesc tati ca popa) si-mi plase sa scriu precum vorovesc, aista-i una, da’ aista nu însemna cu nu’s când o fo’ rebeliunea din pasopt! Sau cât fac doi ori doi!
D’apai astea se stiu? Am vazt cum scriu, ca nu prisepe nis dracu! Doamne iarta-ma! Ca-i post, da’ m-am inervat, tu! Auzi la ele! Ca tre’ sa duca bietii copchii una-ntr-una bani pi la scoala, ba pintru caiete, ba pintru se stiu se! Apai si cartile alea din care învata,…vai de capul lor. De unde sa stie copcilu’ daca nu stie profesoru’? No, zî si tu!
Apoi aista am vrut sa-ti spui, ca sa stii si tu, ca nis’ scoala nu ma’ ie se-o fost! Saracu domnu Pop, s-o prapadit, dar cre’ ca se minuneaza de acolo de sus, din seruri, se s-o ales di’ scoala lui!
Iarta-ma, Letitico, tu, dar nu ma puteam abtine sa nu-ti dau de stire, ca vorba lu’ nea Iancu: învatamântu nost’ e sublim, da’ aproape ca lipseste cu desavârsire!
Îti mai aduci aminte ce profesori aveam noi! Nu zîceai nis pîs, te dadeai la perete când tresea vreunu! s-apai nu puteai întreba seva ca sa nu-ti raspunda, tu! si daca era o traznaie, de nu auzîse de ea, zîsea seva, se docomenta si tat nu ti lasa fara raspuns! Apai când vinia în inspectie di la oras! se sa-ti mai zîc! Brici, tati bine! Tata clasa! Auzi, acolo! Sa nu stie profa?! D’ apai sin sa stie daca nis ea! Rusini, tu!
No, sa revenim la oile noaste! se mai faseti, sunteti bine, sanatosi?
Amu ca m-am luat cu vorba nu pre mai am timp di povesti, ca tre sa merg pi la gradina sa culeg niste salatute, ca minten vin astia la masa si vor sa mânce supa de salatute cu mamaliguta cu branza! Ce-ti plasea sî tie! Când veniti pi la noi, tu?
Va pup si tate sele bune, tu!