Cum a ajuns tântarul armasar!

În tara lui Papura Voda supusii au început sa dea semne de nemultumire, unii trezindu-se chiar sa ameninte cu pichetari la Palat. Dregatorii, ca sa evite neplacerile cauzate de o eventuala întâlnire între nemultumiti si maria-sa Papura Voda, ce au zis: haideti sa ne întâlnim joi seara, într-o cârciumioara la sosea, ca sa le venim de hac! Zis si facut.
A doua zi toti crainicii de la  posturile de radio si televiziune anuntau pe un ton grav: „doi supusi a-lu’ Papura Voda au decedat în urma piscaturii de tântar purtator al virusului de pe Nilul de Vestâ€. Ce sa mai pui de o greva, ce pichetare!
Supusii se calcau în picioare dând navala pe la magazinele de specialitate, ca asa au fost îndemnati de vocile grave ale purtatorilor de cuvânt domnesc. si au luat cu asalt farmaciile care au epuizat astfel toate stocurile de alifii antitântar, si din productia autohtona mai proasta si mai ieftina, dar si din cea straina cu acelasi efect, dar cu nume mai pompos si cu un pret mult mai umflat. Au cumparat toata cantitatea de plasa antitântar, apoi pâna si rezerva de stat deja era în pericol de a fi epuizata! Magazinele mari au scos la vânzare toata colectia de toamna-iarna, tot ce au avut pe stoc, începând cu epoca de piatra si pâna-n zilele noastre, toate s-au vândut, nu conta pretul, doar sa fie haina cu mâneca lunga! Asa au fost instruiti de catre medicii mariei sale!
 Numarul celor suspectati de a fi contactat boala adusa de bietul tântar însa crestea de la o stire la alta.
Dregatorii au fost multumiti. Nu mai erau protestatari pe la usile logofetilor, nu mai conta ca n-au gologani pentru pita, ca n-au medicamente, ca unii mor stând la coada ca sa dea dijma la Palat! Supusii stateau cuminti pe la casele lor, si cu plasele trase peste termopane, n-au mai aflat ca cei doi batrâni care au dat ortul popii sufereau de boli cronice de fapt.
si astfel tântarul micut-miculut a ajuns armasarul ce-i tine la respect pe protestatari.