Cum am vizitat Rosia Montana si nu Noua Zeelanda…

Într-o zi de octombrie, pe o ploaie mocaneasca, am pasit într-una dintre cele mai minunate, si totodata controversate, zone din Transilvania: Rosia Montana. Fiind un teritoriu virgin pentru mine, am acceptat fara rezerve invitatia Gold Corporation. În fond, daca altii au mers pâna în Noua Zeelanda pe banii RMGC, eu de ce nu as merge pâna în judetul vecin?

Astea fiind spuse, am poposit în localitatea din Muntii Apuseni, strabatuta de râul Rosia. Daca tot am ajuns, musai sa vad zona, cu tot ce reprezinta ea, fara a lua în calcul extremele, ci doar sa-mi fac si eu o parere. Primul popas, Muzeul Mineritului Aurifer Rosia Montana, unde ghid ne-a fost Valentin Rus, directorul exploatarii miniere Rosia Montana. Acesta ne-a condus prin galeriile romane, unde povestile despre istoria mineritului, despre miturile si legendele zonei, despre daci si romani ne-au însotit pasii prin subteranul galeriilor. Aici, am aflat de legenda lui Mihaila Grita si a celor 7 biserici construite din aurul gasit la Rosia Montana, gratie vâlvelor. Nu stim daca e doar legenda, sau chiar s-a întâmplat în realitate, cert este ca, legenda face si ea parte din istoria locului. În zona de suprafata a muzeului, am gasit expuse obiecte care redau istoria mineritului aurifer în aceasta zona a Apusenilor, precum si transpunerea ei în imagini, gratie fotografiilor semnate de Bazil Roman, realizate în anii 50, care ar face sa paleasca de invidie, orice exponent al fotografiei digitale.

Istorie frumoasa, viitor complicat

Lasând istoria în urma, ne-am apropiat încet de timpurile prezente, si inevitabil am ajuns la Rosia Montana Gold Corporation, la centrul sau de informare situat în centrul localitatii. Doar din pliante sau din tot felul de afise, e cam greu sa-ti faci o parere. Dar la urmatorul pas, cariera Cârnic, Catalin Hosu, purtatorul de cuvânt al companiei RMGC, ne-a oferit date tehnice privind  modul în care aurul va fi extras, precum si politica companiei privind dezvoltarea zonei. Ceva am priceput, dar nu ma pronunt public nici pro, nici contra proiectului. Asa cred eu ca e fair. Traseul a continuat la Expozitia de Istorie a Mineritului „Aurul Apusenilorâ€, situat în centrul localitatii apusene, unde informatiile primite ne-au creionat planurile de viitor ale zonei Rosia Montana.
Pe foarte scurt cam asta a fost, si nu am regretat cei aproximativ 200 de kilometri parcursi, pentru a vedea la fata locului mult discutata si rediscutata Rosi Montana. Ne-am îmbogatit cultura generala cu nume precum Alburnus Maior, Mihaila Grita, Bazil Roman, Cârnic, dar si termeni precum cianuri, stramutari, prosperitate, controverse, bunastare, teama, asteptare, parte a fenomenului pro si contra proiectului minier de la Rosia Montana. Am venit, am vazut si în cele din urma am pornit catre casa lasând în urma localitatea, poate putin mai informat, dar la fel de nedecis. Daca despre istorie, doar de bine, despre prezentul si viitorul Rosiei Montana, e putin mai complicat. Viitorul le va rezolva pe toate.