Lucrețiu Pătrășcanu, deputat de Mureș

În ce măsură cetățeanul de ieri și de azi s-a simțit reprezentat în cel mai înalt for democratic al țării ? Au coincis interesele lui cu ale celor desemnați să-l reprezinte ? Marile jocuri de culise, “sforăriile” s-au făcut la București, adică la centru. De aceea, probabil, nu a fost și nici nu este agreat votul uninominal. Și asta pentru că în politică nu a existat și nu există morală. Există doar interese.

Cercetând viața politică mureșeană interbelică, am fost ușor surprins să constat că nu de puține ori, din partea județului Mureș au candidat, pentru diverse formațiuni politice de pe scena politică românească, personaje interesante și foarte cunoscute, precum sculptorul Oscar Hahn, poetul Octavian Goga, avocatul Lucrețiu Pătrășcanu și exemplele ar putea continua. Toți, însă, aveau prea puține în comun cu județul pe care îl reprezentau. Nu erau născuți și nu trăiseră aici, vizitaseră de prea puține ori județul pe care doreau să-l reprezinte ca parlamentari și nu cunoșteau problemele reale ale acestuia. Dintre toți, însă, cel mai interesant a fost Lucrețiu Pătrășcanu, a cărui ascensiune fulminantă după 1945 nu lăsa să se întrevadă sfârșitul său tragic din 1954. Lucrețiu Pătrășcanu, candidatul de Mureș al Blocului Muncitoresc Å¢ărănesc din 1928 și 1931, a vizitat din nou Târgu Mureșul în 1946. A fost una dintre ultimele sale vizite în provincie, pentru că în 1948 a fost arestat.

Scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din România, în anul 1924, a făcut ca acest partid, aflat acum în ilegalitate, să se reorienteze spre a accede la putere din partea altor formațiuni legale, precum Blocul Muncitoresc Å¢ărănesc. O altă tactică adoptată de comuniștii ilegaliști a fost și aceea de a penetra partidele istorice. Cea de-a doua s-a dovedit a avea mai puține șanse de reușită, însă prima tactică adoptată a reușit în parte. În decembrie 1928, la alegerile generale pentru Adunarea Deputaților, la Mureș și-a depus candidatura Lucrețiu Pătrășcanu, din partea Blocului Muncitoresc Å¢ărănesc, alături de Simo Geza, Kuti Daniel, Tordai Albert, Raica Simon și Fekete Mihail. Au obținut însă un procent infim, 1,85%. În 1931, Partidul Comunist din România, s-a “deghizat” din nou în haina legală a Blocului Muncitoresc Å¢ărănesc. Din nou, Pătrășcanu a fost candidat de Mureș, din partea acestei formațiuni. Blocul a depus liste în 30 din cele 71 de județe câte avea atunci România. În mod surprinzător, la aceste alegeri, comuniștii au reușit un rezultat neașteptat, obținând cinci mandate de deputat. Lucrețiu Pătrășcanu, Imre Aladar, Ștefan Meteș, M. Sami și C. Obrad au fost cei cinci candidați aleși la Camera deputaților pe listele Blocului. Ei reprezentau județele Mureș, Satu Mare, Bihor, Timiș-Totontal și Cernăuți. La nivelul întregii țări, Blocul a întrunit 73.711 voturi, adică 2,52%. Printr-o forțare a prevederilor legale, Camera a reușit invalidarea celor cinci mandate obținute, la capătul unor ședințe tumultoase, din care nu au lipsit cele mai grave acuzații.

Cine era Pătrășcanu ?

Născut în 1900 la Bacău, în familia scriitorului D. D. Pătrășcanu, Lucrețiu Pătrășcanu a fost unul din membrii fondatori marcanți ai Partidului Comunist din România. În 1932 și 1939 a fost judecat pentru activitate politică, dar nu a suferit nici o condamnare. A făcut studii strălucite de drept și ulterior și-a luat un doctorat în științe economice, statistice și filosofice în Germania. Comunist cu convingeri ferme, a fost printre reprezentanții PCR desemnați să participe la pregătirea actului de la 23 august 1944. El a fost și cel care a conceput mesajul tronului către țară, rostit de către regele Mihai, imediat după răsturnarea lui Antonescu. A profesat avocatura, atât înainte, cât și după 23 august 1944. Între 1945-1948, a fost membru al Comitetutului Central al PCR, iar din 1946 până în 1948, a făcut parte din Biroul Politic al PCR. În 1944 a devenit și ministru de Justiție și a fost cel care a inițiat și pus în practică procesul de epurare a justiției române pe criteriile stabilite de comuniști. Din documentele care se găsesc în arhivele SRI, rezultă că Pătrășcanu a intervenit ca ministru, pe lângă regele Mihai ca să nu-i acorde grațierea lui Antonescu. Din aceleași documente mai reiese și faptul că Pătrășcanu a avut o contribuție importantă la falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. La mai puțin de un an după ce în 1947 făcuse parte din delegația României prezentă la Conferința de la Paris, în aprilie 1948, a fost arestat sub acuzația de spionaj și patru ani mai târziu condamnat la moarte și executat. A fost primul conducător comunist arestat care a suferit pedeapsa capitală. Informații interesante despre el se află și în arhivele Foreign Office, ceea ce poate constitui o dovadă a faptului că s-a găsit o perioadă de timp și în atenția serviciilor speciale. În ce scop, nu știm deocamdată.

Viața secretă

Dacă despre omul politic Lucrețiu Pătrășcanu, știm suficient de multe, despre viața sa personală știm mai puține lucruri. Cu un ochi critic, îl descrie cel mai bine avocatul Petre Pandrea, o personalitate polivalentă a timpului său, cel care l-a cunoscut personal, i-a fost cumnat și pentru puțin timp, chiar prieten, unul dintre puținii care a avut curajul să-l critice pe vremea când Pătrășcanu era ministru. Pandrea a avut mult de suferit de pe urma acestei relații de rudenie. În volumul său, “Memoriile mandarinului valah”, apărut în 2000, în Editura Albatros, volum aflat până nu de mult timp în arhivele SRI, Pandrea îi creionează foarte sugestiv portretul cumnatului său, insistând pe naivitatea și credulitatea sa. Despre simplitatea în care trăia, Pandrea a scris : “Marele lui lux era cafeaua cu lapte. Idealul său culinar erau două cafele cu lapte pe zi, cu caimac mult și două bucăți de cozonac. Nu cerea niciodată. Mama sa, sora sau mătușa lui, aveau grijă de el…” Pandrea are însă cuvinte puțin măgulitoare la adresa cumnatei sale Hertha Pătrășcanu, pe care o descrie astfel : “Hertha a fugit ca elevă cu un bătrân negustor pe la Viena. A făcut ceva trotuar, pe la Paris. L-a pescuit pe Pătrășcanu prin ’34-’35 și s-au căsătorit în 1938 fiind botezată de Gala Galaction ca Elena Pătrășcanu. Avea vocație de prostituată, eu îi cunosc vreo 3-4 amanți, cât a fost măritată cu cumnatul meu. Îi plăceau pasiunile fără perdea, dedându-se în tărbacă prin grădini de vară, cu craii de șpriț și mititei. Hertha era o alcoolică înveterată. Cum dracul o iubea cumnatul meu ?” În volumul “Evadarea tăcută”, publicat în 1990, în Editura “Decouverth”, Lena Constante, artistă plastică, cea care, la fel ca Pandrea a împărtășit în parte destinul lui Pătrășcanu, și care s-a aflat mult timp în anturajul familiei Pătrășcanu, completează și ea informațiile despre omul-Pătrășcanu. Nu putem spune nimic altceva decât că aceste moravuri și năravuri sunt vechi de când lumea, iar politicienii nu au făcut și nu fac excepție.

Nicolae BALINT