Uncategorized

De la cer la pamant (sau de la vest la est)

Daca ti se tot spune ca esti frumos, destept, nemaipomenit (de catre lingaii de serviciu si de catre pupincuristii de ocazie), chiar ajungi sa te crezi “academician doctor inginer”, sfidând realitatea care, oricum, nu mai exista. Sau nu mai conteaza. Cam în acelasi fel, odata ce ne-am vazut sacii în caruta cu numar de U.E. si ne-am pus câte 12 stele galbene pe orice fond albastru, ni se pare ca suntem breji de tot. Si ca nu mai avem nimic necorespunzator în noi ori pe lânga noi. Doar suntem membrii ai marii familii europene… Bine, bine, stim ca noi suntem aici de mii de ani si ca pare o chichita faptul ca ne trezim acum sa vrem tot mai adânc “în Europa”. Dar nu asezarea geografica ne roade dintr-o data, ci adevarata apartenenta la uniunea continentala. Iar în legatura cu asta, mai avem de lucru berechet. Nu pentru ca aia ne dicteaza cum si ce sa facem (si mai lasa-i încolo de capitalisti cu societaturile lor de consum care vin sa suga sângele natiei si nu vor decât noi piete de desfacere ca sa-si vânda produsele de îmbuibati prin partile astea…), ci pentru ca tarele noastre sunt, în continuare, cât casa. Iar aici nu vorbim de ceea ce merge foarte bine la noi (chiar, oare ce?) si nici de vârfurile noastre (care, de multe ori sunt mai ascutite la minte decât ale lor), ci de ansamblu, de sistem, de ceea ce ne permitem cu titlu de “obisnuinta publica”.

O întâmplare, în esenta ei hazlie (dincolo de penibilul pe care l-a degajat) ne-a mai adus la realitate, ne-a piscat de obraz, ne-a dat ghiont. Ce mai, ne-a trezit. Chiar daca pentru putin timp. Si ne-am dat seama de diferenta (hat, hat, hat!) ce exista între manifestarea libertatii pe la noi si pe la ei. Va aduceti aminte ca saptamâna trecuta “YouTube” si-a adjudecat un numar impresionant de vizite (electronice, desigur) datorita imaginilor de deochi ce erau postate pe respectivul site. Adica, la urma urmei, nici macar nu erau asa de iesite. Din comun. Ca ce, sau ca cât de nemaiîntâlnite pot fi scenele în care un barbat se balanbane în fata unei multimi din cauza ca în prealabil trasese la masea. Ca doar vedem aproape zilnic astfel de scene pe trotuarele, televizoarele si în ziarele patriei. Numai ca, de asta data, tipul facut manga nu era altul decât proaspatul presedinte al Frantei. Dar nu starea omului (în sine) ne intereseaza aici. Ci reactiile pe care aceasta le-a declansat.

Sa facem o mica trecere în revista. Fiind cu scaun la cap, presa franceza nu numai ca nu a dat stirea “de senzatie” pe prima pagina, dar nici macar nu s-a preocupat de aspectul cu pricina, având treburi mult mai importante de relatat si de facut cunoscute publicului. Primul comentariu s-a datorat unui prezentator tv belgian, cu ocazia aratarii celor câteva imagini de pe “YouTube”. În introducerea respectivelor cadre, prezentatorul a zis: “Aparent, Sarkozy nu a baut la întâlnirea cu Putin decât apa”. Ati retinut, deci, fraza. Ei, bine, afirmatia a inflamat presa franceza si, odata cu ea, un numar foarte mare de cetateni care si-au facut stiuta nemultumirea fata de modul în care a fost tratat concetateanul si seful statului lor. Prezentatorul a fost facut sah-mat pe net si în presa, fiind obligat sa-si ceara scuze pentru cuvintele spuse. Lucru care s-a si întâmplat, în felul urmator: “Comentariul meu se voia malitios, dar nu denigrant”. A mai spus si ca este “dezolat de amploarea evenimentelor”.

Va sa zica, ce avem de retinut de aici? Pai, destule. Si emblematice pentru democratia “de Uniune”. În primul rând, faptul ca presa nu s-a înghesuit sa dea cu imaginile de pamânt si sa terfeleasca (în fel si chip, cu asocieri de tot felul, din trecut, prezent si viitor) imaginea unui oficial (euforic). Ca nu s-au organizat talk-show-uri dupa talk-show-uri, cu analisti politici, psihologi, jurnalisti, politicieni de la conducere si din opozitie, mama Omida si vrajitoarea Espertiza care sa puna fierul rosu pe asa o rana facuta natiei… În al doilea rând, retinem ca atunci când o televiziune straina a scapat o fraza ironica despre eveniment, toata suflarea franceza a facut corp comun împotriva dusmanului de imagine. Astfel, presa si cetateni s-au facut auziti, scriindu-si de îndata parerea (care, în esenta, respingea orice putinta de bârfa pe aceasta tema). În al treilea rând, desi, sa fim seriosi, faza cu bautul de apa n-a fost nici macar acida (sa vina francezii la noi, sa auda repetate fraze de zburlit parul si de facut din om neom si din rahat bici), prezentatorul a fost presat a-si cere scuze, a se explica si a se declara “dezolat”.

Având în vedere cele de mai sus, credem ca se impune un test (de bun-simt). Luati, va rog, evenimentul si analizati (pe domeniile aratate) reactiile (a se citi “circul”) pe care le-ar fi declansat la noi, indiferent care ar fi fost politicianul în chestiune. Dupa care, încetati sa va mai mirati de ce unele tari nu vor, în ruptul capului, sa renunte la vize pentru români, iar altele de-abia asteapta sa le introduca (din nou).

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close