De vorba cu Maica Siluana (LXI)

Ziarul de Mures a inaugurat o rubrica de dialog cu Maica Siluana, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Craiova. Gratie unei experiente de viata deosebite, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica raspunde întrebarilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Nu ma mai face omulet drag, ca nu-mi place, asta le-o zici tuturor, ori îmi zici numai mie într-un fel, ori nu-mi mai zici nimic… si daca din proiectia ta ma vezi ca un omulet ca sunt mai mica decât tine, dar tu, de Dumnezeu cum esti vazuta??? Mai gândeste-te, maicuta… si ca sa vezi culmea, ca azi iar m-am certat cu o profa, de data asta, aia pe care am facut-o sa plânga de vreo 5-6 ori pâna acum. Saraca, e foarte sensibila… si am 9 si 10 la ea… dar îi fac mereu galagie si caterinca la ore, de multe ori îi zic si de ea câte ceva, mai în gluma asa, dar ea o ia în serios si se apuca sa plânga. Dar eu i-am spus de o suta de ori ca nu am nimic cu ea, dar nu ma întelege, spune ca ea în fata mea pentru mine este o capra, ca nu e profa pentru mine… ce sa-i mai fac ???? Si azi am facut caterinca ca de obicei, mai ales ca am fost bagata în consiliu mai acum o saptamâna si nu mai trebuie sa fac nimic la ore. Si eu nu m-am potolit si mi-a spus aceasta profa ca de data asta îmi face referat de exmatriculare…. maaaa, dar eu n-o înteleg, nu-i vina mea ca ea se supara din orice… Asta iti place, maicuta? Acum cred ca vei renunta de tot sa ma ajuti, ca asa esti tu, o lasa. Daca vezi ca nu faci fata, te retragi la culcusul tau, nu stii sa ajuti în continuare… te credeam mai puternica maicuta, pe bune, la vârsta ta e o minune ca te mai tii pe picioare si esti glumeata, si nu mai zic, vrei sa ajuti numai daca stii ca vei avea aduceri de multumire si pupari de mâini si picioare mai ca Dumnezeu la rastignire… Maicuta, cine te crezi???? Dumnezeu??? Nu uita, esti o trimisa a Lui sa ajuti lumea, si nu mai da înapoi daca eu continu sa fac prostii, tu spune-mi mereu unde gresesc si ce trebuia sa fac în acele momente, ca din greseli învatam, maicuta si dintr-un sut în cur dat de cineva cu experienta… si d’aia, maicuta, iti cer ajutorul… si cum am zis, ori mergi alaturi de mine spre o poarta care-mi va deschide o noua viata, ori stai în manastirea ta si ajuta pe ceilalti oameni, ca pe mine e greu, si vad ca te depasesc… pacat ca m-am înselat în privinta dumneavoastra!

I.

Draga I.,

Da, ai dreptate ca spun multora aceleasi cuvinte, dar tu nu stii ca atunci când citesc un mesaj, adica atunci când întâlnesc un om, simt prezenta si îmi devine foarte drag. Nu am timp sa ramân cu el, cu ei, multa vreme, dar întâlnirea se va desavârsi în vesnicie! Acum avem vreme doar sa ne zâmbim putin! si, ce sa fac eu daca în inima mea încap mai multi?! Si ca îmi pasa de fiecare ca de mine! stii, eu stiu ce este iadul, si nu pot sa îndur gândul ca cineva alege iadul fara sa stie ce este! Si din aceasta cauza “nu-mi vad de treaba”!

Acum sa revin la tine: sa stii ca orice mi-ai spune si oricum te-ai purta, nu ma mai pot supara pe tine, pentru ca acum te-am simtit în inima mea si pentru mine esti foarte importanta si esti “omulet drag”, unul dintre multii “omuleti dragi” pe care mi i-a daruit Domnul pe aceasta cale!

Cât despre mine, în fata lui Dumnezeu, sunt cu adevarat un fir de praf, un gunoi! Dar pe acest gunoi Domnul îl iubeste, si eu ma chinui sa-I multumesc pentru acest uluitor dar! Si tot El îmi spune ca îi iubeste pe toti oamenii, indiferent daca mie îmi plac sau nu, sau daca mie îmi fac bine sau rau, si eu înteleg asta si ma bucur! Ei, la aceasta bucurie te invit si pe tine! Te cred capabila s-o pricepi si s-o traiesti, chiar daca asta se va întâmpla mai târziu, când poate eu voi fi ospat viermisorilor în groapa în care voi astepta Învierea!

Revenind iarasi la tine, nu pot sa nu ma cutremur vazând ce viata grea ai! Esti pur si simplu torturata de ce-ti place si ce nu-ti place! Si ma doare chinul tau si vreau sa te ajut fara ca tu sa-mi pupi mânutele! Tocmai pentru ca felul meu de a te ajuta nu a fost cum îti place e o dovada ca nu pupaturile tale le caut, ci bucuria dupa care tânjesti!

Sa stii ca mie îmi face bine ce-mi scrii! Ma ajuta sa ma vad din afara, sa devin constienta de aspecte pe care poate prefer sa nu le vad, si sa ma rog Domnului sa ma ajute si sa ma învete ce sa fac în continuare, cum stie El… Asa ca iti multumesc pentru cuvintele tale.

Apoi, încetând sa-ti mai scriu, nu înseamna ca renunt la a te ajuta. Dimpotriva! Trec la alt fel de a-ti fi de folos. Eu nu mai am ce sa-ti spun, nu mai am cuvinte, si a continua ar însemna sa “dau apa la moara” egoului tau care vrea altceva decât ai tu cu adevarat nevoie. Da, am terminat ce aveam de spus, si acum urmeaza ca tu sa auzi si sa asculti cele pe care ti le-am spus. Între timp eu ma rog pentru tine. E tot ce mai pot face si asta nu e putin lucru! Vei vedea.

Ajutorul pe care ti l-am dat pâna acum e imens! Acum nu mai spune în fata constiintei tale nici “n-am stiut” si nici “n-am putut”! Acum stii si stii si ce trebuie sa faci ca sa “poti”! Trebuie numai sa vrei! Aici tu esti stapân absolut. Nimeni nu-ti poate influenta voia! Nici Dumnezeu! si Mântuitorul ne spune tuturor si fiecaruia: “Daca vrei!…” Acum stii ca nu poti sa faci si ce-ti place si sa nu ai necazuri din cauza asta. Acum stii ca oamenii sunt liberi sa nu fie asa cum ti-ar placea tie si ca numai fiecare în parte are libertatea sa vrea sa se schimbe sau nu! Acum stii ca esti responsabila fata de tine de fiecare gest al tau si ca Dumnezeu nu te scapa de consecintele faptelor tale la infinit! Eu te înteleg, pentru ca toti trecem prin asta! Dar daca vrei sa scapi de necazuri, va trebui sa te hotarasti sa-ti asumi responsabilitatea pentru faptele tale si sa nu te plângi de cele ce ti se întâmpla de parca ai fi victima. Esti victima alegerii tale libere!

Eu iti spun ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu poti sa te schimbi! Tu apelezi la Dumnezeu doar ca sa te scape de exmatriculare! Nu esti singura. E un fel de a fi al omului cazut, al omului care alege placerea pacatului si nu are curajul sa aleaga cresterea duhovniceasca. Te rog sa citesti în Faptele Apostolilor, 8, 5-24 si sa vezi ca la fel a facut si Simon, care voia sa cumpere Harul! Când a aflat ce poate sa i se întâmple pentru ca “inima lui nu era dreapta”, în loc sa ceara ajutor, rugaciune ca sa se schimbe, ca sa-si îndrepte inima, a cerut rugaciunea ca sa nu vina asupra lui nimic rau! Asa ca, tu nu trebuie sa te rusinezi pentru felul tau de a fi, ci, daca nu mai vrei sa suferi din cauza acestui fel pacatos de a fi, va trebui sa ceri ajutor de la Dumnezeu sa te schimbi, nu sa nu fii exmatriculata! Tot ce ti-am scris pâna acum te va ajuta sa faci asta. Eu nu pot face în locul tau ce poti si esti datoare în fata sufletului tau sa faci singura!

Am încredere ca vei întelege!

Dumnezeu sa te binecuvânteze!

Cu dragoste în Domnul,

M. Siluana