Trenul accelerat pleaca din Reghin în directia nimanui în tot atâtea minute

Am o întrebare simpla: când ati calatorit ultima data cu trenul? De dragul vremurilor trecute, m-am gândit sa vad cum se mai circula cu trenul în ziua de azi.
Zis si facut, la 6:30 dimineata, eram deja pe peronul garii din Reghin. Înca din start, am constatat ca ceva lipseste. Nu, nu, gara era tot acolo, la fel de îngrijita ca si acum 10 ani, doar ca-i lipsea ceasul cel mare. Noroc cu cel de mâna, altfel cine stie ce se putea întâmpla. Cumpar un bilet, si din nou lipsa. Nicio data de venire, stationare sau plecare a trenului, trecuta pe bilet. Astept anuntul de la difuzorul garii, dar stupoare, nici un reper, doar ca trenul vine din sus, si pleca mai departe. Urc cu greu în tren, de parca as escalada un gard, si ajung teafar pe hol. Noroc ca e accelerat, si aerul e ceva mai parfumat decât într-un personal, dar cu aceiasi calatori, care-ti dau impresia ca vin de la mare, judecând dupa tenul lor. Trenul porneste încetisor si pe când sa-si ia viteza… se razgândeste…si îsi continua drumul molcom, ca un ardelean sadea, amintindu-mi de celebra mocanita. Pe traseu, oprim de câteva ori, la prima vedere în camp, doar o tabla ruginita, indicând halta. Cum WC-ul din gara Reghin nu mai are nicio utilitate în afara celei de suport de lacat, sunt nevoit sa apelez la cel de pe tren. Nici nu intru bine, ca si simt ceva ud la picioare. Spre bucuria mea, era doar apa, si nu altceva, care limpezea linistita lânga o scurgere de canal înfundata si plictisita. Renunt, si revin pe hol, nu înainte de a da nas în nas cu un afis, care te îndeamna sa-ti cumperi bilet, pentru o calatorie placuta si relaxanta, daca nu, risti sa fi încadrat la actiuni antisociale. Într-un final apare controlorul, trec cu brio de compostatul biletului, si, dupa câteva curbe, peronul Garii Mici din Târgu Mures devine vizibil. Deschid cum e si normal, usa trenului cu piciorul, si cobor. Noroc tot cu ceasul de mâna, care ma anunta ora la care am pus piciorul pe peron. Aici, la fel ca la Reghin, orologiile nu mai sunt la mare cautare. În concluzie, mica mea calatorie cu trenul, mi-a cam fost de ajuns, e prea comoda si lipsita de vreo încadrare în timp. Poate e utila pentru visatori, sau pentru pentru cei care mai vor sa simta mirosul închis al vremurilor trecute. Daca totusi va hotarâti sa o faceti, nu uitati sa aveti un ceas la îndemâna, astfel s-ar putea sa va rupeti complet de realitate. Calatorie placuta!