Decretul nebunie

În 1972, printr-un decret semnat de Nicolae Ceaușescu, o parte din locuințele de pe strada Dâmbul Pietros din Târgu Mureș sunt naționalizate pentru a fi demolate, în vederea extinderii cartierului-dormitor ce începuse să se contureze. Acest decret a însemnat pentru mulți proprietari din zonă începutul unui calvar ce avea să se sfârșească la capătul unui ștreang sau la spitalul de nebuni.

Strada Dâmbul Pietros era locuită în anii 1970 în special de mici producători, familii care-și asigurau veniturile necesare traiului din vânzarea propriilor produse în piețele orașului. Zecile de gospodării care asigurau zilnic legumele, zarzavaturile, verdețurile, ouăle și lactatele pentru o mare parte a tîrgumureșenilor urmau să dispară brusc, deoarece în viziunea “reformatorilor” peisajul rural al zonei cu grădini, case, sere și grajduri cu animale nu se mai potriveau cu ideea de oraș modern. Așa că trebuiau demolate. Oamenii simpli, care și-au petrecut toată viața lucrând pământul, s-au văzut peste noapte puși în situația de a abandona tot ce au reușit să construiască prin munca lor și să se mute în blocuri.

Pentru marea lor majoritate a fost prea mult, deoarece ideea de apartament cu chirie la bloc însemna un alt fel de închisoare comunistă.

Cazul familiei Cziszer Grigore și Erzsebet este unul tipic pentru soarta majorității foștilor locatari ai străzii. În anul 1972, nesuportând ideea că trebuie să trăiască fără animalele și curtea lui, Grigore s-a aruncat sub roțile trenului. Soția, Erzsebet, s-a mutat cu sora ei, Ilona, într-un apartament pe strada Parângului nr. 17. Dar nici ea nu a putut trece peste șocul strămutării și pierderea soțului, așa că atunci când a murit, în 1975, era cu mințile rătăcite.

Dar nu e un caz singular. Drame s-au petrecut și în familia Pazsi. Capul familiei, Gyula, a murit de inimă, iar soția sa, Margit, a înnebunit. Au cedat și alte inimi, în timp ce alții au apelat, într-un gest de disperare supremă, la ștreang sau au sfârșit în clinicile de psihiatrie. Gheorghe și Ileana Hacsek, Iosif și Irma Szabo, Szabo Ferencz și soția sa, Emma, Laszlo și Iuliana Szekely sau Iosif și Margit Menyhart sunt doar câțiva din cei pentru care pierderea proprietății a echivalat cu pierderea vieții. Toți au pierit înainte ca ultima cărămidă a casei lor să fi fost înlăturată de pe fosta proprietate.

Nimeni nu avea nevoie de bloc

“Am primit 23.997 lei pe o casă mare și frumoasă, cu grădină și curte. Animalele s-au pierdut, pentru că nu aveau preț. Dar pentru sora mea și soțul ei aveau…”, își aduce aminte Kacso Ilona. Este sora cea mai mică a lui Csiszer Erzsebet și au locuit împreună în casa de pe strada Dâmbul Pietros nr. 26.

Supraviețuitorilor, apariția Legii 10 le-a adus puțină alinare, mulți crezând că, în sfârșit, se va face dreptate. Speranțe deșarte, așa cum s-a dovedit. Kacso Ilona a încercat să depună dosarul pentru primirea despăgubirilor, dar îi lipsesc actele fundamentale, deoarece Cartea Funciară cu pozițiile străzii Dâmbul Pietros nu e de găsit. Nici măcar decizia de demolare nu o mai are. “S-a prăpădit, așa cum s-au prăpădit toți ai mei”, spune femeia simplă, uitându-se descumpănită în jur. Nu știe ce să mai facă. Este singură, nu are bani, nu are cunoștințe care să o poată ajuta. Totuși, a reușit să găsească un avocat inimos care să o ajute să dea în judecată Cartea Funciară. Ea, una, nu mai are nevoie de nimic. Tot ce face, face pentru ca familia ei să nu fi murit degeaba: “uneori ne gândim că zona asta de blocuri este una bîntuită. Este imposibil ca sufletele celor duși să fie liniștite. Îi visăm uneori și parcă ne imploră să facem ceva pentru memoria lor, nu pentru a-i răzbuna, ci doar pentru a acoperi măcar puțin cicatricile din sufletele lor chinuite”.

Eugenia KISS

Art. 30. În scopul construirii ansamblului de locuințe și dotări Dâmbul Pietros și a sistematizării ansamblului de locuințe Budai Nagy Antal din municipiul Tîrgu Mureș, se expropriază și se trec în proprietatea statului, dându-se în administrarea municipiului Târgu Mureș, județul Mureș, terenurile în suprafață de (…) și construcțiile aferente în suprafață de (…). Materialele rezultate din demolarea construcțiilor expropriate potrivit aliniatului 1 se vor atribui gratuit foștilor deținători, spre a-și reface construcțiile.

București, 20 oct. 1972, Președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu