Democratizarea mediului informațional: între abundență și derută

Analizam într-un material anterior puterea crescândă a consumatorilor care, mai bine informați, pot alege din abundența de oferte din piață ceea ce le convine mai bine, atât sub aspect financiar cât și al customizării produselor. Altădată apanajul elitelor, produsele customizate devin acum accesibile maselor, într-un fel de „democrație a bunurilor de consum”, în care clientul poate cumpăra orice, de oriunde și la orice oră, dacă ne gândim doar la Internet și infinitele sale posibilități.

Transferând această impresie de abundență și posibilități nelimitate și asupra altor domenii, de la muzică, cultură și educație la mediul informațional, ne găsim oarecum în derută. În condițiile unei piețe libere, în condițiile abundenței de informații despre orice, de unde știm ce este bun și ce nu? Cum ne informăm? Ce anume face o «sursă» credibilă? Și de ce continuăm să citim/urmărim media despre care știm cu siguranță că sunt corupte și transmit informații cu scop precis? În plus, sunt și aceste media customizabile? În mod evident au un public constant și fidel, însă acest public primește informația conform așteptărilor sale, sau este «hrănit» cu informații prefabricate?

Presa. De la un singur ziar local, câteva reviste de specialitate pe diverse domenii și celebrele «almanahe», la sute de publicații, abundență de subiecte mai mult sau mai puțin importante sau interesante, cum alegem ce citim? Majoritatea publicațiilor se repliază pe mediul on-line, datorită costurilor mai mici dar și datorită scăderii masive a tirajelor în media tipărită. Citim mai mult on-line? Sau citim mai puțin în general? Din nou, cum alegem ce citim? Altadată formator de opinie și spațiul în care agenda publică era discutată și dezbaterea se prelungea chiar în casele noastre, acum media impune agendei publice subiecte și tematici care mai au puțin de-a face cu jurnalismul și dezbaterea și mult mai mult cu scandalul. Totuși, în fața tirajelor fabuloase înregistrate de publicațiile de scandal și dispariției publicațiilor de idei și dezbatere, ce ne mai rămâne?

Radio. Numărul total de ascultători de radio este în scădere, potrivit Studiului de Audiență Radio (SAR), realizat de IMAS și Mercury Research, în perioada 12 ianuarie – 12 aprilie 2009. Deși radiourile par să piardă teren, interesantă este clasificarea rural-urban, care înclină balanța spre radiourile tradiționale – astfel la nivel național, pe primul loc se află Radio România Actualități, cu 2.447.700 ascultători zilnic, urmat de Radio România Regional care strânge zilnic 2.055.000 ascultători, urmat de Europa FM, cu 1.864.900 ascultători. Interesant, dacă avem în vedere că, din punct de vedere al numărului de ascultători, și la nivel urban conduce tot Radio România Actualități, urmat apoi de posturi radio cu audiență mai tânără. Interpretând aceste date, având în vedere și ponderea ascultătorilor de radio dintre persoanele trecute de 45 de ani, dar și ascultând programele acestor posturi, diferențele majore între audiențele radio și cele TV pot fi explicate mai ales prin prisma conținutului programelor (mă refer aici la un conținut mai degrabă cultural și educațional, bazat pe transmiterea de informații punctuale), un criteriu important de selecție pentru unele grupuri de vârstă și educație.

Televiziunea. Știrile încep la fel, indiferent de canal. Ordinea subiectelor în jurnalul de știri este aceeași. Indiferent de canalul ales, informațiile urmăresc același tipar: cod galben, criză, scandal, cine a mai murit și cine s-a sinucis spectaculos. În aceste condiții, manevratul butonului de telecomandă în căutarea a «ceva» digerabil a devenit un sport național. Un sport care alienează, conform specialiștilor care declară că, în funcție de numărul orelor petrecute în fața ecranului, tot ce trece de 2 ore zilnic reduce substanțial capacitatea umană de memorare și reamintire. Asta face ca, în încercarea de a ne reaminti câteva subiecte urmărite anterior la TV, suntem în dilemă pentru că, datorită multitudinii de subiecte greu de diferențiat, reclame obsedant repetitive și urmăririi mai multor canale și emisiuni într-o zi, este tot mai dificil pentru mintea umană să mai facă uz de memorare și imaginație.

Internet-ul. Evoluția internetului, de la funcțiile de căutare a informației până la cele de socializare și interacționare informațională, a fost una pe cât de rapidă, pe atât de revoluționară. Pentru că internetul permite astăzi desfășurări de forțe de necrezut în trecut, mai ales dacă ne gândim la campaniile de marketing și la instrumentele relativ gratuite sau cu costuri extrem de reduse puse la dispoziție de către Internet. Obiceiurile de informare ale publicului și jurnaliștilor s-au schimbat în urma provocărilor legate de o mai bună comunicare. Informațiile fragmentate, datorită surselor multiple, convergența tuturor mediilor de informare spre mediul on-line și avalanșa de informații și evenimente au schimbat și obiceiurile publicului, mai ales al celui tânăr, și l-au deturnat dinspre media plătită (presa scrisă, TV sau radio) înspre cea gratuită și nelimitată, Internet-ul. Aceasta nu este o noutate în sine, este clar ca revoluția Internet-ului a contribuit la prăbușirea tirajului ziarelor și al audiențelor înregistrate de mediile clasice de informare TV și radio. Implementarea accesului liber la Internet a schimbat decisiv așteptările publicului față de mesajele video sau audio. Bloggerii au avansat de la un simplu curent de opinie la lideri de opinie. Rețelele de comunicare, de la Blog-uri la Facebook, au ajuns factori importanți, lideri de opinie care cântăresc greu în transmiterea de informație în mediul on-line.

Un studiu al Comisiei Europene, dat publicității în august 2009, arăta că aproape două treimi dintre români (64%) nu au folosit niciodată internetul. Studiul plasa România pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol. Cu toate acestea, fără îndoială că ponderea utilizatorilor de Internet va crește spectaculos în următorul interval de timp, odată cu aceasta va crește semnificativ și importanța marketing-ului și a comunicării pe Internet. Până atunci, acesta rămâne totuși cel mai ieftin, ușor de utilizat și accesibil mijloc de comunicare și transmitere de informație.