Demolarea unui rechizitoriu stalinist

Rechizitoriul în cazul lui Aurelian Grama arată că fie procurorii DIICOT habar nu au cum funcționează o redacție și o societate editoare de presă, fie au acționat cu rea credință. Sau ambele. Mai jos reproducem selecții din textul publicat, pe propriul blog, de către Cornel Sabou, primul ziarist care a învins statul român la CEDO, împreună cu Dan Pârcălab, rechizit”Trebuie să precizăm că prin natura profesiei membrii grupului infracțional au numeroase contacte cu persoane din diverse medii, care cu bună sau rea-credință le furnizează informații”. Dacă n-ar exista aceste persoane, care cu bună sau rea-credință să furnizeze presei informații, n-ar exista nici anchete de presă! Este absolut normal ca tu, jurnalist de investigații, să te folosești de orice informator pentru a obține informații. Nu contează chiar deloc ce interes au unii să-ți furnizeze informații. Acest aspect îl poți clarifica mai târziu prin materiale de opinie și analiză. Anchetele de presă însă au nevoie de informații “din interior”, de “capete de ață”. Astea le obții numai de la informatori. Care e problema?

“În aceste condiții, organele statului chemate să aplice legea au dat dovadă de pasivitate față de activitatea infracțională a grupului…” Deci, complicii șantajiștilor nu sunt vinovați, ci doar pasivi! Interesantă interpretare a legii… Atunci, nici Man, Aurelian și Dan nu trebuiau considerați vinovați, ci doar activi!

“…în mediile de afaceri și administrație devenise notoriu faptul că inculpații și învinuiții șantajează persoane pentru a obține contracte de publicitate”. E de notorietate și faptul că Băsescu a vândut pe nimic flota română, dar Băsescu e președinte! Notorietatea unor “fapte” nu constituie probă în proces…

“Trebuie să subliniem că inculpații Liviu Man Aurel, Grama Aurelian și Pârcălab Călin Dan au numeroase legături, contacte, discuții cu politicieni, oameni de afaceri, directori ai unor instituții publice, persoane cu funcții importante în cadrul administrației locale care îi furnizează cu bună sau rea-credință informații care ulterior sunt folosite de grup la șantaj”. Din câte știu eu, și DIICOT-ul are o vastă rețea de informatori. Mi se pare că au primit chiar și aprobare pentru a-i plăti pe aceștia, la fel cum făcea și Securitatea comunistă. Din nou afirmații neprobate… simple speculații. Repet, dacă ar fi adevărate, ar trebui să conducă automat la arestarea întregului grup de politicieni, oameni de afaceri, directori ai unor instituții publice, persoane cu funcții importante în cadrul administrației locale! De ce? Pentru că furnizau conștient cu bună sau rea-credință informații care ulterior sunt folosite de grup la șantaj”.

“Din probele administrate rezultă că inculpații, învinuiții și ceilalți membrii ai grupului infracțional s-au folosit de calitatea lor de ziariști, pentru a șantaja atât persoane publice cât și private, utilizând informații de presă în mod tendențios, cu rea-credință, activitatea lor neavând drept scop o corectă informare a opiniei publice, încălcând astfel prevederile art. 10 alin. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. Această afirmație este contrazisă chiar de una făcută cu doar câteva rânduri mai sus, tot de Parchet: “În măsura în care persoana despre care există date compromițătoare are posibilități materiale sau ocupă o funcție importantă într-o instituție publică sau privată( și prin urmare este o posibilă sursă de foloase pentru grupul infracțional) devine ținta unei campanii de presă prin intermediul ziarelor din cadrul trustului”. Se spune, pe de o parte, că inculpații nu aveau drept scop informarea opiniei publice. Dar, pe de altă parte, se zice că “grupul” publica o mulțime de informații compromițătoare despre persoane care au “posibilități materiale sau ocupă o funcție importantă”, adică exact persoanele care se află în atenția întregii prese naționale. Deci, publică informații, dar nu aveau drept scop o corectă informare. Tradus, asta înseamnă că publicau informații false… Din câte știu, însă, publicațiile Trustului au avut 400 procese de calomnie, din care au câștigat trei sute optzeci și ceva… Ce părere aveți?

“Titlul articolului este ales cu atenție pentru a șoca și a atrage atenția cititorului deși nu există neapărat o concordanță între titlu și conținutul articolului.” Asta înseamnă profesionism în presă! Treaba cu “concordanța” dintre titlu și conținut o poate decide numai cititorul, nicidecum Parchetul!..

Și acum să trecem puțin în revistă principalele cazuri de șantaj prezentate de procurori…

Delatorii de la Mureș

Cazul HÂNCU CECILIA MARIANA.

Oare o fi rudă cu celebrul prezicător de cutremure? În fine… Tipa este criticată în ziarele Trustului. Are loc o întâlnire cu Aurelian Grama în care nimeni nu cere nimic. Articolele continuă. Mai mult, “angajații “Ziarului de Mureș” cu orice ocazie îi făceau fotografii în mod ostentativ fără ca acestea să fie publicate” HUOOOOO! Obsedaților! De ce vă dați la săraca femeie? O fotografiați așa aiurea, fără să publicați nimic!! Dar chiar, oare de ce n-a publicat Grama fotografiile? Se gândea probabil să nu-și sperie cititorii… Dar șantajul, unde-i șantajul? Nicăieri, dar nu contează. O trecem pe lista părților vătămate. Să fie la număr… HUOOOO, obsedaților!

Cazul DORIN FLOREA.

Ä‚sta e de-a dreptul penibil. E și primar în Tg. Mureș. Zice că Grama i-a cerut publicitate. Ce tupeu pe bietul ziarist! Și nu i-a dat. Ce om corect, primarul! Nemernicul de ziarist l-a criticat în ziar non-stop. Mai grav însă, “atacurile prin presă la adresa părții vătămate s-au intensificat în preajma campaniei electorale din anul 2004”. Da, acuma înțeleg… Se apropie campania din 2008, plus cea pentru Parlamentul European! Dacă Grama rămânea liber exista “riscul” ca impostorii să nu mai obțină funcții publice. Acuma se poate. Spor la treabă, băieți!..

Cazul PAȘCAN EMIL MARIUS.

Acuzarea lui Grama începe în acest caz în felul următor: “În anul 2002 în ziarul “Ziua de Ardeal” au apărut mai multe articole elogioase la adresa părții vătămate DORIN FLOREA”. Da, ați citit bine! Să-ți fie învățătură de minte, Aurelian! Altă dată las-o baltă cu elogiile… Pe urmă, se zice că ziariștii i-au cerut lui Pașcan publicitate. Și ăsta zgârcit, nu a dat. Urmarea: “în publicațiile Trustului Gazeta au apărut mai multe articole calomnioase, tendențioase și total neadevărate la adresa primarului, a familiei acestuia, a primăriei, a părții vătămate PAȘCAN EMIL și a familiei acestuia”. Dar iată ce zice Aurelian despre aceste probleme (în fața instanței): “Primarul municipiului Târgu Mureș nu a primit niciodată o ofertă de publicitate din partea publicațiilor pe care le coordonez. Menționez faptul că nici Primăria Târgu Mureș nu a primit oferte de publicitate de la ziarele pe care le conduc. Toate părțile vătămate fac parte din camarila personală a primarului Florea, el ordonându-le să depună mărturie împotriva mea”. Deci, e cuvântul lui Pașcan împotriva cuvântului lui Aurelian. Cine are dreptate? După ce-a băut o vodcă, procurorul a hotărât: Grama merge în arest! Asta e…

Cazul COMAN MELUȘ FLORIAN.

Ä‚sta a candidat la postul de primar al municipiului Sighișoara. A plătit 500 euro la “Ziarul de Mureș”, i-a apărut o reclamă, dar apoi a fost criticat în ziar. S-a enervat și l-a reclamat pe Grama pentru șantaj. Asta-i tot. Ați priceput? Probele pentru șantaj le va căuta cu atenție și le va aduce, probabil, data viitoare. Nu mă mai mir de nimic…

Cazul GANŢĂ SUZANA MARIA.

Aici se repetă (bla, bla,bla…) aceiași poveste cu articolele acuzatoare și pretențiile “Ziarului de Mureș”, de această dată nu pentru publicitate, ci pentru abonamente. Tipa nu onorează cererea și este mai departe criticată (bla, bla, bla)… Nici o acuzație directă de șantaj, dar deja ne-am obișnuit. Mai interesantă mi se pare altă informație: “Partea vătămată a relatat că a discutat cu un fost coleg de școală care i-a povestit că a fost abordat de inculpatul AURELIAN GRAMA care i-a oferit suma de 10.000.000 ROL pentru orice informație negativă din trecutul părții vătămate.” Dacă treaba asta s-ar fi știut public mai devreme vă dați seama ce îmbulzeală ar fi fost la ușa lui Aurelian?

Cazul MAIOR SERGIU CLAUDIU.

La cazul ăsta nu m-am putut abține și am râs teribil. Ia citiți: “Inculpatul AURELIAN GRAMA i-a spus părții vătămate MAIOR SERGIU că dacă nu vrea să ajungă ca și primarul FLOREA să-i plătească suma de 300 euro pe lună”. Evident, ăsta nu vroia să ajungă primar și l-a băgat pe Aurelian pentru prima oară la pușcărie! Ce penibil…

Cazul SZENT-IVANY ISTVAN.

Altul care a fost cercetat după niște articole apărute în ziar. Cercetarea “a început la sesizarea “Ziarului de Mureș” în care apăreau articole acuzând-o pe partea vătămată că este “cel mai mare țepar din județ” și soluția a fost NUP. “Victima” i-a cerut lui Aurelian să publice în ziar sentința, iar acesta a refuzat s-o facă pe gratis. Unde e șantajul? Nicăieri, dar nu contează, mai bifăm un caz…

Cazul RUNCAN PETRU ȘTEFAN.

Șef de aeroport. Cică Aurelian vroia să-și distribuie ziarul prin avioane!!! Știu că nu mă credeți, dar citiți rechizitoriul! Exaat așa se spune: “În cursul anului 2006, inculpatul GRAMA AURELIAN i-a solicitat părții vătămate să facă demersuri pe lângă companiile aeriene ce au zboruri pe Aeroportul din Tg.Mureș pentru a-și distribui ziarele la bordul aeronavelor.” Mamă, ce idee! Sunt curios să știu câți șefi de ziare s-au gândit la o asemenea distribuție? Vă dați seama? Se urcă omul criticat de Grama în avion, se simte în sfârșit relaxat, undeva la 10.000 metri altitudine printre nori și extratereștri și vine stewardwsa și-i spune: “Nu doriți “Ziarul de Mureș?””. Să nu înnebunești?

selecții de pe blogul lui Cornel Sabou, www.cornelsabou.blogspot.comoriul DIICOT.