Lovitură la teatru

Nici n-a început bine noul an, căci, iată, Teatrul Național din Târgu Mureș se află în centrul unui nou scandal, de această dată cu iz etnic, declanșat probabil de cineva din conducerea instituției. Compania “Liviu Rebreanu” este amenințată cu desființarea, din cauza lipsei de spectatori, iar elevii de liceu din urbe sunt “convocați” pentru a face audiență, fiind învestiți, fără voia lor, cu titlul de salvatori ai secției române a teatrului mureșean.

Gravitatea situației are multiple valențe, atât etnice, cât și morale, iar faptele, așa cum le-au relatat sursele noastre, sunt precum urmează. La sfârșitul săptămânii trecute, liceenii târgumureșeni au fost victimele unei josnice tentative de manipulare. Prin diverse mijloace, Messenger, mesaje pe telefoanele mobile, au aflat unii de la alții că trebuie să se transforme peste noapte în eroii salvatori ai secției române din cadrul Naționalului târgumureșean și că trebuie să fie prezenți în număr cât mai mare la teatru. Și nu oricând, ci taman la spectacolul cu piesa “Elisabeta, din întâplare o femeie”, care – chipurile – urma să fie vizionat de o comisie de la Ministerul Culturii și Cultelor, autoritatea în subordinea căreia se află în prezent Teatrul Național. Rolul acestei comisii consta în evaluarea prezenței publicului în sala de spectacole. În absența unor rezultate satisfăcătoare, Compania Liviu Rebreanu ar fi amenințată cu desființarea. Pe scurt, acestea sunt faptele.

Potrivit surselor noastre, L.A., V.M. și R.N., vineri seara (6 ianuarie a.c. – n.r.), cel puțin 40 de elevi ai Colegiului Național Unirea au fost anunțați că se închide secția română a Naționalului și că trebuie să meargă la teatru pentru a împiedica aceasta. Contactată în legătură cu acest subiect, conducerea Teatrului Național a evitat un răspuns concret, ascunzându-se în spatele celor 30 de zile pe care le prevede legea, cu privire la liberul acces la informațiile de interes public. Scenariul însă ar putea fi următorul: într-adevăr, în seara de duminică, 8 ianuarie, se afla la Târgu Mureș o comisie. Dar nu de la Minister, ci de la UNITER, pentru a viziona trei producții teatrale – una la Compania Liviu Rebreanu și două la Compania Tompa Miklos. Cristian Ioan, directorul Teatrului Național, îngrijorat și speriat, pesemne, că va fi nevoit să suspende spectacolul secției române din lipsă de spectatori (ceea ce, fie vorba între noi, s-a întâmplat extrem de frecvent în ultima vreme), a apelat la acest tertip murdar: a fabricat o poveste lacrimogenă, cu vădite conotații etnice, în încercarea de a profita de buna credință și naivitatea unor adolescenți. Zvonul a fost răspândit, probabil, prin intermediul dascălilor acestora.

Criza Bolyai – reloaded

Să nu uităm însă că ne aflăm la Târgu Mureș și că aici conflictele etnice iscă sensibilități aparte. “Eu personal, când am primit telefon de la colegul meu, nu m-am putut împiedica să mă gândesc la situația de la Liceul Bolyai, din 2002”, a spus V.M., elev la Colegiul Național “Unirea”.

Motivele care i-au făcut pe cei din conducerea Naționalului să declanșeze această criză, cu reale implicații etnice, nu țin nici pe departe de preocuparea pentru soarta instituției, ci sunt menite să apere poziția și scaunul unui singur om – Cristian Ioan. În cei peste patru ani de directorat, acesta a reușit să transforme Naționalul într-un templu al manifestărilor ieftine și periferice, fără a da vreun semn că l-ar interesa prestigiul instituției în sine sau al trupei. “Am fost și eu informat de problema cu secția română a Teatrului. Noi suntem obișnuiți să fim convocați la tot felul de manifestări din oraș. Uneori mergem însoțiți de profesori. La teatru, eu merg pentru că îmi place, pentru că așa am fost educat de acasă, și nu pentru a primi un punct în plus la notă sau pentru a lua 10 la română. Dar nu am crezut că prezența noastră acolo poate salva teatrul. Acum îmi dau seama că am fost păcăliți. Iar sentimentul ăsta nu este deloc plăcut”, ne-a declarat V.M. Într-adevăr, liceenii târgumureșeni au fost trași pe sfoară.

Dincolo însă de hilarul și absurdul situației create de conducerea Naționalului, se întrevăd grave probleme etnice, pe care probabil zvonerii și manipulatorii din Teatru nu le-au anticipat. La fel cum nu au anticipat că adolescenții de la Unirea sunt o parte a publicului lor, în fața căruia s-au discreditat. “Am auzit și eu că trebuie să mergem să salvăm Teatrul, dar nu am fost convins că noi o putem face, nu cred că un teatru poate fi desființat așa de ușor”, ne-a declarat L.A..

Potrivit legislației din România, o instituție nu poate fi desființată decât prin hotărârea legiuitorului, care urmează unei anchete la fața locului și unui rechizitoriu. Un teatru nu este un birt, căruia, odată intrat în faliment, îi închizi porțile și pleci…

Diana SÄ‚CÄ‚REA