“Vânatorul de spioni”, anchetat la Târgu-Mures (II)

“Schimbarea la fataâ€: Precup, comunistul
Condamnat la închisoare, colonelul Victor Precup si-a executat cea mai mare parte din pedeapsa în închisoarea Doftana. Într-un fel, a fost pentru el o sansa. Asa a ajuns sa-l cunoasca pe Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul comunist de mai târziu. Interesati în a penetra armata, a obtine informatii si a câstiga simpatizanti din rândurile ei, comunistii l-au cultivat pe colonelul Precup, asa ca fostul simpatizant regalist, devenit anti-carlist, a aderat acum la P.C. din România. Ce ciudate sunt caile Domnului…Sau, mai degraba, pâna unde poate ajunge oportunismul. Iesit din închisoare ca urmare a unei “auguste†gratieri, Precup a înfiintat firma “Portexâ€, care se ocupa cu comertul de produse de marochinarie, articole textile si chimicale. O existenta aproape banala. Dar care nu a scapat totusi atentiei Sigurantei. Într-o nota-raport din iulie 1944, întocmita de un lucrator din Siguranta si care se referea la activitatea din iunie 1943 a lui stefan Foris, fost conducator al P.C. din România, acesta indica unui oarecare “Eugen†(nume conspirativ), sa ia legatura “cu un colonel care a fost închis si care are o firmaâ€. Ori, concluziona cel care întocmise nota raport, colonelul care a fost închis era Victor Precup. În aprilie 1945, Regele Mihai a semnat decretul de înaintare a lui Victor Precup la gradul de general-locotenent, acesta fiind reabilitat si reintegrat în armata. La 1 februarie 1948, dupa ce mai înainte “pusese umarul†la accederea comunistilor la putere implicându-se activ în falsificarea alegerilor din 1946 în regiunea Cluj unde activa în armata, într-o înalta functie, Precup a trecut în rezerva bucurându-se de toate onorurile gradului si functiei. Asta pâna când, în septembrie 1958, a decedat.         

De fapt, cine era acest Precup?
În 1922, maiorul Victor Precup era sef al Biroului 2 informatii al Comandamentului Militar al Basarabiei, de la Chisinau. La vremea aceea Zaharia Husarescu fusese numit deja Inspector General al Sigurantei din Basarabia. Cu toate ca era el însusi ofiter de informatii, într-o structura a armatei române, activitatile lui Precup au intrat în atentia Sigurantei Statului, serviciu cu sarcini informative si contrainformative aflat în structura Politiei Române. Cel care a contribuit la constituirea primelor piese de la dosarul “Cazul Victor Precup†a fost Zaharia Husarescu, personaj cu o importanta pozitie de conducere în cadrul Sigurantei Statului din zona Basarabiei. Husarescu se ocupa si de penetrarea informativa a URSS în zona sa de responsabilitate. Referitor la Precup, în primele piese de la dosarul sau de urmarire informativa, se mentiona ca “s-a ocupat cu traficul de persoane refugiate din Rusia Sovietica si a lucrat cu rea credinta în cercetari comuniste, punând în libertate comunisti periculosi…†Într-o alta nota-raport referitoare la Precup se mai semnala faptul ca “numitul a fost suspectat de organele acestei Directiuni (Siguranta – n.a.) înca din 1921 când era maior, fiind banuit de spionajâ€. În rapoartele sale, Husarescu îl mai semnala pe Precup ca autor moral, iar în alte cazuri ca autor direct al unor asasinate si jafuri comise la frontiera de pe Nistru. Curioasa este si o notita dintr-o ampla nota-raport întocmita în 1932 de catre S.S.I. În cuprinsul acesteia, era semnalata prezenta nejustificata a lui Precup la Budapesta în timpul revolutiei comuniste conduse de Bela Kun (1919), citez: “…pâna în prezent, nu s-a putut afla nimic de la el (Precup – n.a.) care sa elucideze rostul prezentei sale acoloâ€. Toate aceste piese reprezentau suspiciuni deosebit de serioase, fata de un ofiter superior cu o importanta pozitie în armata, suspiciuni care ar fi trebuit urmate de cercetari mult mai ample. Probabil ca înaltele protectii de care se bucura la acea data din partea Regelui, a lui Iuliu Maniu si a unchiului sau stefan Cicio Pop, l-au scutit pe Precup de neplaceri. Cel putin, pentru un timp.         

Conexiuni muresene ale “Cazului Precupâ€. Securitatea din Târgu-Mures
La jumatatea anului 1955, un grup de 15 persoane, fosti politisti si agenti de siguranta – multi dintre ei arestati de comunisti înca din anii 1948-1949 – au fost cercetati de procurorii militari din Târgu-Mures sub acuzatia de spionaj împotriva URSS. Ulterior, cercetarile au fost extinse si asupra altor sapte persoane. Potrivit dosarului întocmit de autoritatile comuniste, liderul grupului era considerat Zaharia Husarescu, un politist cu multa experienta si care, în momentul arestarii sale (1955), avea 79 de ani. Cu mai bine de 30 de ani în urma – fapt pe care l-am prezentat anterior – Husarescu activase înt-adevar ca ofiter de informatii în Basarabia. Era pe vremea când maiorul Victor Precup era sef (1922) al Biroului 2 informatii al Comandamentului Militar al Basarabiei de la Chisinau. Personaj controversat, înclinat spre excese, ambitios si dornic de parvenire, Precup – asa cum am vazut – a intrat de mai multe ori în atentia lui Zaharia Husarescu, cel care la momentul respectiv îndeplinea functia de inspector general al Politiei din Basarabia. Asa a aparut “Cazul Victor Precupâ€, personaj care, prin actiunile sale, a ridicat, în perioada interbelica, mai multe semne de întrebare. La mai bine de 30 de ani de atunci, a aparut si dosarul Husarescu, de data aceasta unul întocmit de Securitate si de Procuratura Militara din Târgu-Mures. E greu de spus în acest moment, daca Precup a avut vreun rol în arestarea si acuzarea lui Zaharia Husarescu. Nu e însa imposibil. Husarescu a fost – potrivit rechizitoriului din dosarul sau care se afla la Arhivele din Târgu-Mures – un adevarat maestru al înfiintarii de retele informative pe teritoriul URSS, dar în acelasi timp si un foarte bun “vânator de spioni”. Pentru meritele sale a fost decorat cu cele mai înalte ordine si medalii ale statului român, promovând rapid, dar pe merit, în ierarhia Politiei române. A fost apreciat chiar si de omul politic Gheorghe Tatarescu, care l-a avut un timp garda de corp.

Dosarul…eterna poveste
Cercetarile de la Târgu-Mures au durat câteva luni, iar odata finalizate, lt. maj. de justitie militara Gheorghe Mellau, din Târgu-Mures, a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecata a lui Husarescu si a celorlalti 14 arestati, încadrându-i juridic la “crima de activitate intensa contra clasei muncitoare si a miscarii muncitoresti”, fapta prevazuta si pedepsita de articolul 193, alin. 1 si alin. 2 din Codul Penal combinat cu Dc. 856/938. Printre alte acuzatiile formulate împotriva lui Husarescu, acestuia i se retinea în sarcina si faptul ca, citez: “a contribuit la prevenirea izbucnirii revolutiei din Ardeal, întrucât în 1917 a luat parte la evacuarea tinerilor de nationalitate româna si maghiara din Borsec si alte localitati”. O acuzatie cel putin gratuita, daca nu de-a dreptul ridicola având în vedere situatia din Transilvania anului 1917, unde nici nu putea fi vorba de vreo revolutie. Husarescu a recunoscut toate acuzatiile care i s-au adus. A facut-o de bunavoie sau sub amenintarea cu represalii fizice? Din piesele aflate la dosar nu reiese acest lucru, dar este de presupus ca aflându-se la o vârsta mult prea înaintata pentru a mai încerca o minima rezistenta a semnat ceea ce i s-a cerut. Mai mult chiar, i-a indicat si pe cei cu care lucrase în diferite momente ale carierei sale în domeniul culegerii de informatii, asa cum si dintre cei arestati, multi l-au indicat pe Husarescu ca având rolul de coordonator al acestei activitati. Dosarul sau si al celorlati 14 a fost înaintat apoi Tribunalului Militar de la Cluj. La momentul respectiv, generalul-locotenent Victor Precup traia înca la Cluj. A participat el la procesul lui Husarescu? Nu stim. E de presupus ca multi dintre cei condamnati nu s-au mai întors vii din închisori. Parte însemnata dintre ei erau foarte în vârsta, iar regimul de detentie din închisorile comuniste era unul de exterminare.                             
(urmare în numarul viitor)