Despre pițipoancele ce se-mpiedică în buricul târgului sau despre cum să-ți asortezi plasa de plastic cu outfitul

Mă plictiseam în oarecare zi și m-am gândit să ies puțin în buricul târgului, acolo unde-și lasă amprentele de tocuri pițipoancele, și nu numai; am încercat să bag în acceași oală și domnișoarele prost-îmbrăcate, ori cele ce-și transportă averile materiale în plase de plastic, ca să văd cu ai mei ochi în ce parte se îndreaptă moda.
Acum, când scriu, „modă†e mult prea mult spus. Probabil că ați început să vă clătiți deja ochii cu pozele. Eh?
Am dreptate, știu, doar dacă nu cumva a pus vreo piți mâna pe ziar și mă înjură de-mi sar obiectivele.
Numa’ să nu-mi facă boscoane, că atunci m-am ars cu totul.
Și cum stăteam eu frumos pe bancă, lângă ceasul înflorat, se face verde semaforul și începe distracția!
Vorbesc de tanti în roșu, ce vă sare prima-n ochi, apoi totul a curs ca apa pe Mureș. Se poartă culoarea roz, însă ale noastre târgumureșence nu prea știu cu ce să o asorteze. Se poartă plasele de plastic, și mai mult, asortate cu outfitul. Se poartă șlapi cu șosete, se poartă cizme peste genunchi vara, trening asortat cu pantofi cu tocuri, se poartă tricourile Nike, și plasele de la Billa ori Balea, la vedere! Nici bărbații nu se lasă mai prejos, cazurile au fost, însă, rare.
M-am hotărât, astăzi o să port adidașii orange și tricoul roz. O să mă recunoașteți! Hai pa!