Despre tabloide si tabloidizari cu jurnalistul Cristian Aszalos în “Crampoanele României schioape”
Nici presa sportiva din România nu a facut exceptie intrând si ea în hora senzationalului, tinând pasul cu ceea ce se numeste “cerintele pieteiâ€. Uneori doar comentat pe la colturi sau în diferite luari de pozitie, acest fenomen a devenit obiect de studiu pentru generatia tânara de jurnalisti sportivi, printre care se numara si reghineanul Cristian Aszalos care a venit în fata cititorului cu volumul “Crampoanele României schioapeâ€, lansat cum era si firesc în orasul natal, la Reghin , în cadrul ARS MARIS 2001.
Produs al scolii de jurnalism din Cluj, în prezent redactor la cotidianul Pro Sport, Cristian Aszalos realizeaza prin “Crampoanele României schioape†o prima abordare directa, sub forma stiintifica, a fenomenului “tabloid” din România, tinta fiind presa sportiva româneasca din ultimii ani.
De la pastilele “tabloid†la presa postdecembrista
Dupa o trecere în revista a istoriei tabloidului, termen provenit culmea de la niste biete pastile denumite “tabloid†de o companie farmaceutica pe la sfârsitul anului 1880, continuând apoi cu pioneratul acestui fenomen în presa mondiala, Cristian Aszalos face o introducere în fenomenul tabloidizarii, ajungând la presa sportiva româneasca, la începuturile ei, si mai departe cu evolutia acesteia dupa anii 90. Studiul realizat de Cristian Aszalos are la baza publicatiile sportive românesti postdecembriste, Gazeta Sporturilor si Pro Sport, încercând si reusind sa valorifice la maxim gradul de noutate si de inedit pe care îl aduce un astfel de studiu despre tabloide. “Lucrând în presa sportiva, scriind zilnic despre evenimentele sportive, profesând la un ziar de profil, am sesizat în mod inevitabil, anumite tendinte si deosebiri dintre o presa de nisa precum cea sportiva si restul publicatiilor. Ziarele pentru care mai scriam faceau parte din trustul Media Pro. Majoritatea produselor acestui trust duceau catre o politica editoriala asumata tabloida sau poate, în unele cazuri, doar cu accente populare, ce se ghida strict dupa cerintele pietei în intentia unica de a scoate profit. Pare un truism dar nu e. Din pacate în România putine institutii media private pun pe primul plan profitul, ci mai degraba influenta pe care acestea o pot exercita în mediul public prin forta de propagare indestructibila de care dispun. În acest fel am avut sansa sa experimentez pe viu tabloidizarea presei sportive†precizeaza Cristian Aszalos în cartea sa. Ce mai reprezinta presa sportiva azi, tabloidizarea are vreun beneficiu, e pozitiva sau nociva ? Unul din raspunsuri ni-l ofera sociologul Vasile Dâncu, în prefata cartii: “Cristian Aszalos arata în volumul sau de debut ca presa sportiva îsi pastreaza înca, spre deosebire de cea televizata, un anumit construct editorial care ne face, pe noi cititorii, sa vibram la metafore, sa rezonam la opinii pertinente si chiar sa decriptam mari cazuri de coruptieâ€
“Raspunsul îl gasim în fiecare din noiâ€
Esenta studiului realizat de Cristian Aszalos ne este data tot de autor la finele cartii, ca o reflectie personala asupra unui fenomen care a invadat atât presa cât si întreaga societate româneasca a ultimilor ani. “Într-un fel sau altul ne regasim pe noi însine în paginile tabloidelor. Poate acesta e motivul pentru care le citim cu aviditate. Poftele, dorintele , visele meschine sau mediocritatea, rapacitatea, ignoranta si superficialitatea care ne caracterizeaza ca oameni sunt punctele nevralgice pe care tabloidele le potenteaza si ni le înfatiseaza cu trivialitate, cu opulenta. Încasarile lor înfloresc cu zilele, naravurile noastre parca se înrautatesc pe zi ce trece . Iata chimia frusta, seaca si fara scrupule care produce bani. Poate suntem doar ceea ce ne dorim sa fim…Noi facem alegeri. Omul cugeta, deci exista, spune o faimoasa maxima care sfideaza timpul…. Asadar ce sa facem cu gândul înalt si nealterat ? Sa-l comercializam ? Oare scoatem profit suficient ? Am citi si ceva serios ? Ei, iata, acest cuget nemuritor a lui Descartes cum lumineaza capatul tunelului, chiar si acum, aici. Asadar raspunsul îl gasim în fiecare din noiâ€
