Sarbatorile de iarna în traditia româneasca”¦

Elementul esential în efortul de pastrare a identitatii noastre este, în principal, respectarea traditiilor populare. La final de an, acestea sunt grupate în jurul sarbatorii Nasterii Domnului, a Craciunului. Indiferent daca vorbim de zone de munte, de deal sau de câmpie, aceste traditii românesti s-au pastrat aproape intacte. În ciuda influentei urbanului, satul este cel care a tinut traditia populara în viata. Calendaristic, sarbatorile de iarna încep odata cu Postul Craciunului, care tine timp de 40 de zile.

Taiatul porcului
Pentru orice gospodar este foarte important ca finalul postului si începutul de an sa fie întâmpinate cum se cuvine, cu masa plina, în speranta ca si viitorul an va fi cel putin la fel de îmbelsugat. Unul din cele mai raspândite obiceiuri în zona Muresului (si în întreaga Transilvanie) este cel al taiatului porcului, semnificatie care se pierde în negura istoriei, acest obicei devenind unul similar cu perioada apropierii Craciunului. Conform traditiei, taierea porcilor se face într-o anumita zi, cea de Ignat, la 20 decembrie, într-un anumit moment al zilei, de regula la ora rasaritului, obicei care însa a fost mult diluat datorita factorilor economici actuali.

Colindatul
Daca taiatul porcului a ajuns mai degraba sa faca parte din apanajul celor cu dare de mâna, sarbatorile de iarna ofera posibilitate si celor cu dare de suflet sa întâmpine cum se cuvine Nasterea Mântuitorului. Cel mai frecvent obicei în preajma Craciunului, asteptate de toti crestinii, este cel al colindatului. Char daca la oras putini mai sunt cei care îl respecta la modul traditional, acesta se pastreaza viu în satele muresene. Unii considera ca dezlegarea la colindat se face o data cu Lasarea Secului, cu intrarea în postul cel de 40 de zile premergator Nasterii Domnului. Odata cu trecerea timpului, perioada colindatului s-a restrâns la doua zile, anume Ajunul si Ziua de Craciun. Una din zonele unde traditiile populare ale Craciunului sunt înca bine înradacinate este si Valea Gurghiului. În satele din aceasta regiune, si nu numai, grupurile de colindatori sunt grupate în functie de vârsta, de la cei mici, si pâna la cei mai în vârsta, vestea nasterii, fiind anuntata cu mic cu mare. Astfel, cei mici pornesc cu colindul înaintea înseratului, fiind rasplatiti cu colaci, mere, nuci, în cazul zonelor unde ritualul este pastrat nealterat, precum si cu bani, în special în zonele urbane. Cei putin mai mari încep colindul din zori si vestesc miracolul nasterii pâna spre înserat. Feciorii si fetele, grupuri de colindatori, încep sa colinde abia dupa lasatul serii. Primele case vizate sunt cele cu fete de maritat. Traditia spune ca, doar cei mici au privilegiul de a colinda în casa, feciorii si cei însurati colinda la fereastra, sau în târnat, fiind poftiti apoi în casa de catre gazda si rasplatiti dupa datina populara.

Turca
Un alt obicei care înca se mai pastreaza prin unele sate, în special în zona de munte, este cel umblatului cu turca. Ca si în celelte ritualuri cu masti practicate în prejma sarbatorilor de iarna, turca este însotita de strigate, chiote, miscari caraghioase, menite sa sporeasca nota de umor si veselie. turca joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai se apropie de gazde si începe sa ia la dans pe stapâna casei, sau pe fetele acesteia, fiind rasplatit cu bani.

Sezatorile
Tot în cadrul sarbatorilor de iarna, în satele muresene se pastreaza traditia umblatului cu Steaua, cea a “Irozilorâ€, prin care cei tineri demasca siretenia lui Irod care a ordonat uciderea pruncilor. De asemenea, întâlnim obiceiul celor 12 farfurii, prin care  feciorii si fetele îsi pot cunoaste norocul, fiecare din cele 12 farfurii ascunzând un obiect cu o anumita semnificatie. Perioada premergatoare Craciunului este marcata de sezatori, unde protagonistele sunt în special femeile în vârsta, dar si cele mai tinere, torsul, povestile si nelipsitele colinde fiind atractia acestor întâlniri.

Masa de Craciun si bucuria Nasterii
Punctul culminant al sarbatorilor de iarna îl reprezinta Ajunul Craciunului, unde colindele celor mai mici sunt cele care respecta ritualul colindatului, cei mari având dezlegare la colindat doar în ziua de Craciun, pe 25 decembrie. Fiind si final al Postului, sarbatoarea Nasterii Domnului este întâmpinata cu o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, fructele, pestele, sarmalele si bineînteles bautura, vinul si tuica fiind la mare pret. Chiar daca în unele zone, traditiile sarbatorilor de iarna au fost mult stirbite, în special datorita dezradacinarii de sat, si de biserica, sunt înca zone unde acestea se mai respecta cu sfintenie, ca dovada a respectului pentru propria identitate, pentru trecut, dar si pentru generatiile viitoare.