Dezbinare în numele Domnului

La Ungheni, osemintele unor preoți greco-catolici au dispărut fără urmă

Problemele controversatei biserici ortodoxe, fostă greco-catolică, din Ungheni sunt departe de a fi rezolvate. Cu atât mai puțin cu cât preotul ortodox, Ioan Man, agită spiritele. În plus, o dată cu construirea bisericii ortodoxe, mai multe morminte ale unor preoți și curatori ai “bisericii surori” au dispărut fără urmă. Aparent, toate actele privitoare la autorizațile de construcție sunt legale. Totuși, anumite aspecte nu pot fi clarificate, iar explicațiile organelor abilitate sunt neconcludente.

Litigiul privind situația vechii biserici greco-catolice din Ungheni (preluată abuziv prin decretul lege nr. 358/1948 și transformată în lăcaș ortodox), a început în momentul în care s-a demarat construirea unui nou lăcaș ortodox, care urmărește linia vechii construcții. După cum spune și preotul greco-catolic din Ungheni, Lucian Dudaș, “construcția noii biserici a început în 1998. Adunarea Parohială Ortodoxă a hotărât demolarea bisericii și construirea pe locul ei a unui nou lăcaș. Practic, în momentul în care noua construcție va ajunge la nivelul turnului, biserica veche se va demola și, în felul acesta, se vor șterge toate urmele că aici a fost o biserică greco-catolică. Știm că biserica nu va fi retrocedată parohiei noastre, deși există un decret din 1990 care stipulează că toate lăcașurile greco-catolice trebuie retrocedate parohiilor. În plus, atitudinea preotului ortodox lasă de dorit și dezbină oamenii pe criterii religioase. Noi am început construcția unei noi biserici greco catolice, dar până se va ridica noua construcție, liturghiile le facem la fostul atelier al școlii din Ungheni, pe care l-am amenajat cum am putut”.

126/1990

Interesant este faptul că, după ce Adunarea Parohială hotărăște demolarea bisericii, se obțin, fără prea mari probleme, toate documentele pentru a se putea demara construcția: Certificatul de Urbanism (nr. 58/1998), Autorizația de Construire (nr.137/1998), precum și o avizare din partea Comisiei de Avizare a Lăcașurilor de Cult (aviz nr. 72/1998). În mod teroretic, totul este legal. Însă ceea ce s-a uitat este decretul 126/1990, care, la articolul 2, stipulează clar faptul că “bunurile preluate de către Stat prin efectul legii nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie în starea actuală Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică”. Este clar, deci, că ridicarea noii biserici nu are baze tocmai legale. “Decretul, deși a apărut încă în 1990, numai într-o mică măsură s-a respectat. În județul Mureș, nici unei biserici greco catolice nu i s-a restituit nimic”, a spus preotul greco catolic din Ungheni.

Să nu faci ce face popa…

Reacțiile părților colaterale implicate în litigiul privind biserica din Ungheni este suspectă și denotă cel puțin o lipsă de informare. Dacă protopopul Șincan susține că nu știe de existența decretului 126/1990, directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural, Nicolae Băciuț afirmă sec: “Ridicarea bisericii s-a făcut după ce au fost obținute toate autorizațiile necesare”.

O altă problemă îndelung dezbătută este și motivul pentru care biserica din Ungheni nu a fost trecută în patrimoniul istoric, deși datează din 1858. Dacă biserica ar fi figurat pe lista respectivă, nu s-ar fi permis distrugerea ei. Interesant este că, de-a lungul timpului, cercetătorii științifici au respins ideea intrării bisericii din Ungheni pe lista patrimoniului istoric, aducând în sprijinul propunerilor lor motive cel puțin discutabile. Menționăm câteva: “Biserica din Ungheni nu a făcut parte din lista monumentelor istorice și de arhitectură din județul Mureș – lista din anul 1955”, sau “nici la ultima propunere de noi obiective culturale bisericești (anul 1992), biserica din Ungheni nu a fost în atenția specialiștilor” sau “această biserică nu are elemente deosebite de stil sau vechime, chiar și din interiorul bisericii”. “Biserica nu este pe lista patrimoniilor istorice. Oricum, turnul bisericii s-a prăbușit în 1942, nu are pictură în interior, deci nu îndeplinește criteriile. Asta nu spun eu, le zic specialiștii”, a afirmat Nicolae Băciuț.

Profanare de morminte?

“Mai demult, obiceiul era ca preoții și mai marii bisericii să fie îngropați în jurul bisericii. Construcția nouă poate să pericliteze aceste morminte. De fapt, de când au început lucrările nu se mai știe nimic despre osemintele care se aflau acolo”, a spus părintele Dudaș. Problema cimitirelor este o sursă de probleme între enoriașii din Ungheni. “Comunitatea greco-catolică din Ungheni s-a închegat destul de greu, dar deja numărul ei a crescut considerabil. Dacă la început erau vreo 30 de familii (în 1997), acum s-a ajuns la 149 de persoane. Lucrul acesta se vede mai ales la început de an, când constat că sunt chemat să sfințesc tot mai multe case. În cimitirul bisericii ortodoxe (acolo au fost îngropate de-a lungul timpului și greco catolici) nu pot să intru. Curatorii au votat o “lege” care spune că numai preoții ortodocși au voie să intre. De mai multe ori, oamenii m-au chemat să vin la înmormântare, dar preotul ortodox le spune că ori îl cheamă pe el, ori pe mine. Așa, oamenii îl aleg pe el, pentru că preotul Man poate să-mi interzică să nu intru în cimitir și, în acest caz, nu ar mai avea cine să îi îngroape”, a spus părintele Dudaș.

Dialogul surzilor

Poziția părintelui ortodox Ioan Man cu privire la situația tensionată între enoriașii din Ungheni este una evazivă: “Pentru mine, problema bisericii este un capitol închis. Nu vreau să declar nimic, pentru că ziarele nu sunt corecte. Nu îmi permit să fac vreo declarație, e oricum un fapt arhicunoscut. Întotdeauna s-a luat în considerație poziția greco-catolicilor, nu a ortodocșilor. Mergeți și luați declarații de la ei. Eu nu mai am ce să vă mai spun”. La fel de neconcludentă este și părerea protopopului Șincan: “Orice preot e liber să-și administreze parohia cum vrea el. Când a început construcția bisericii, s-a ținut cont de avizul de urbanism, de construcție. Oricum, la biserica respectivă trebuia făcut ceva, fiind o construcție veche și într-un stadiu avansat de degradare”.

După cum stau lucrurile, e clar că fosta biserica greco-catolică din Ungheni va dispărea în scurt timp, lăsând în urmă o radiografie a indolenței autorităților locale și nu numai. Preotul Ioan Man va intra în istorie ca cel care a pus umărul la demolarea unei biserici vechi de mai bine de 100 de ani doar pentru a se asigura că obiectul revendicării nu mai există. Că doar trăim într-o țară a nimănui…

Cristina CORNEA

Prin Decretul Lege numărul 358, din 1 decembrie 1948, Biserica Greco-Catolică a încetat să mai existe din punct de vedere legal. “În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 al Decretului 177 din 1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: mitropolia, episcopiile, protopopiatele, mănăstirile, fundațiunile, asociațiunile, precum și orice alte instituții și organizațiuni, oricare ar fi natura și demnitatea lor, încetează de a mai exista.”