Diferențe cu iz amar

Întâmplările din fosta săptămână, petrecute în curtea justiției române, nu pot rămâne fără comentarii. Pentru că ele nu sunt de ici, de colo, ci tocmai din capul sistemului. Pentru că, dacă le-am ocoli, de ce-am mai exista ca jurnaliști? Există, însă, cel puțin un risc cert în rostogolirea lor pe o față și pe alta. Acela de a vă satura (sau chiar suprasatura) de poveștile (deloc înveselitoare) ale justiției noastre. De repetabilitatea subiectului. Chiar dacă dintr-un unghi ușor diferit. Dar, această prezență ciclică a respectivelor întâmplări nu este dată de nu știu ce obsesie pentru o anumită latură a monedei. Ci este determinată de gesturi și vorbe care ne duc, prin ele însele, spre concluzii sumbre.

Ca să nu mai lungim fraza, vă spunem că veștile despre derularea recentei ședințe a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) ne-au lăsat fără respirație (în ciclul complet inspirație-expirație), mai mult decât am fi crezut. De ce? Pentru că surprizele ne-au întrecut așteptările (oricum, destul de largi).

Pentru a nu cădea în cumplitul păcat al terfelirii prin noroiul nației a prezumției de nevinovăție, spunem, dintru început, că nu ne îngăduim nici un comentariu cu privire la pretinsele fapte de care fosta președintă a Tribunalului București este acuzată de DNA. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, orice persoană este considerată de lege ca fiind nevinovată. Și, spre deosebire de mârlanii de foști procurori pna care se ștergeau sistematic între fese cu prezumția de nevinovăție, pretindem că (cel puțin) știm să citim legea.

Dincolo de începerea ori neînceperea urmăririi penale, mai multe aspecte frapează. Și îngrijorează. Pentru că scena derulării lor a fost tocmai CSM: organul chemat să fie garantul respectării independenței justiției și să hotărască obiectiv în tot și-n toate cele ce țin de cariera magistratului.

Pentru a vă lămuri, câteva comparații sunt, din nou, strict necesare. Judecătoarea de la Oradea (Pop-Blaga) a fost hărțuită peste poate, arestată vreo 2 luni, trimisă în judecată și, după administrarea tuturor probelor, achitată în toate gradele de jurisdicție. Repetate articole din presa națională au sesizat în mod punctual aberațiile procurorului pna și abuzurile lui de șanț. Inclusiv, presiunile asupra soțului judecătoarei, pentru a-l face să divorțeze. CSM a rămas nemișcat. Și în timpul anchetei, și în timpul judecății, și după pronunțarea hotărârii de achitare. Nu s-a făcut nici o ședință în care d-na judecător să fie invitată, ascultată, să se înfiereze pna-ul și să se declanșeze imediat cercetări, de către inspectorii CSM. Procurorul de la Oradea (Lele) este în chinuri de aproape 4 ani, urmărit penal într-o cauză în care (așa cum vă mai spuneam) fostul prim-ministru s-a amestecat prin declarații directe, ce nu-i erau îngăduite de lege. CSM n-a făcut nici o ședință. Nici atunci, nici acum, când dosarul trenează pe la procurori, fără nici o soluție, deși presa a urlat destul. Procurorul n-a fost invitat pentru a fi ascultat cu privire la fărădelegile cercetării penale al cărui subiect este de atâta vreme și nici nu s-a dispus verificarea abuzurilor pe care, punctual, colegul nostru le-a reclamant repetat. În cazul magistraților mureșeni, balotul de paie pus pe foc a fost și mai mare. CSM-ul s-a dovedit activ. Chiar prompt. Și a trimis la Tg.-Mureș 3 inspectori pentru a-i ancheta pe magistrații care și-au permis să fie alături de colega lor. Iar modalitatea de dialogare a inspectorilor a fost una deloc elegantă. Mai mult, comunicate de presă arătau ferm că CSM se desolidarizează de atitudinea judecătorilor mureșeni. (Să nu mai vorbim despre presiunile de mahala ale pna asupra martorilor în respectiva cauză, despre puturoasele abuzuri ale pna, larg relatate de presă, iar și iar, despre monitorizarea telefoanelor unor magistrați, fără nici un mandat, de declarațiile fostului președinte al țării, apropo de „independența” justiției etc., etc. La toate acestea CSM-ul a rămas rece. De tot.)

Și, culmea culmilor, unul dintre inspectorii „la datorie” trimiși înspre disciplinarea judecătorilor mureșeni era tocmai d-na judecător (președinte al Tribunalului București) care de curând s-a prezentat în fața CSM și a înfierat abuzurile DNA, cu privire la persoana ei. Numai că, spre deosebire de cazurile mai sus redate, d-na judecător, membru al CSM, nici nu apucase încă să dea ochii cu procurorii DNA, să fie pusă sub învinuire, să i se ia vreo declarație, să fie arestată etc. și să existe probe concrete că aceste măsuri au fost (grețos de) abuzive. Cu toate acestea, CSM-ul a ascultat-o imediat (necontrazicând nici amenințările, în direct, la adresa procurorilor și nici afirmația cu privire la faptul că nici un judecător din România n-o va condamna). Mai mult, în ședință s-au făcut declarații critice clare la adresa procurorilor DNA și, apoi, s-a dispus verificarea, de către inspectori, a activității procurorilor implicați în dosarul penal al colegei lor. Așadar, oameni buni, ce gesturi mai aprige de solidarizare vreți? Doar că, în acest din urmă caz, nimeni nu-și poate trimite inspecția pentru a-i controla pe solidarizații din CSM și nimeni nu poate da comunicate de presă. Poate, doar, presa…

Cu siguranță diferențele acestea (sintetic redate) înseamnă mai mult decât se vede. Și dor rău. Pentru că ele reflectă gesturi de învârtire a cuțitului zimțat în rana (sângerândă a) justiției române pe care, deocamdată, se pare că nimeni n-o poate închide.

de Andreea Ciuca