Din caietul de doi bani al grefierului

A, nu! Nu-i nicio aluzie la felul în care este completat caietul grefierului (stersaturi, cuvinte ilizibile, fraze trunchiate, dupa cum am fost dictate…, etc.) sau la modul lui de prezentare (caiet studentesc, de regula dictando, cu colturile usor sau mult îndoite de atâta manipulare, etc). Nu, pentru ca aceste chestii ramân (partial) amintiri datorita trecerii la tehnica moderna a lucrului cu calculatorul, tastatura si mouse-ul de rigoare (care, desigur, nu contine si lectii de gramatica, uneori necesare).

Dar, ideea de caiet în care grefierii isteti si constiinciosi (calitati pe care le-am întâlnit-o si eu la unii dintre ei, carora le multumesc!) îsi notau, spre pomenire, “perlele” judecatii (pline de umor) ramâne înca valabila. Din pacate, din nefericire si în mod cu totul regretabil, presa zilelor trecute ne releva modul în care perlele se pot transforma în magarii.

O anume procuroare, delegata la un anume serviciu (la care serviciu credeti? hî?) s-a apucat, în 2002, sa ceara prelungirea mandatului de arestare a unui cetatean inculpat (care statuse dupa gratii aproape 21 de luni (!), perioada în care cercetarea penala nici ca se terminase). Pâna aici totul pare, ok, nu?, ca doar cine are pâinea, coliva si cutitul poate sa lungeasca cercetarea cât vrea fiecare dintre muschii lui (cu toate ca oamenii aia învatati de la Strasbourg au zis cum ca “termen rezonabil” înseamna 2 ani cu tot cu proces terminat). Numai ca respectiva propunere adresata instantei de pna emana de la seful serviciului teritorial de luat la trânta cu coruptia, purtând antetul respectivului serviciu si continând numele procurorului-sef al pna, dupa cum ni s-a aratat în facsimil. Dar, sa vezi, coada înfoiata a necuratului! În loc sa poarte stampila pna, propunerea de luarea libertatii omului era stampilata cu parafa unui alt parchet, care n-avea de-a face cu infractiunea pentru care inculpatul era cercetat. Da, dar respectivul parchet era tocmai cel de la care venea procuroarea de caiet de grefier si care, nu se stie cum, a apucat la stampila pe care a aplicat-o ca nuca în perete. Cu alte cuvinte, ca si când spitalul judetean ar cere ministerului bani de seringi, pe stampila asociatiei vânatorilor si pescarilor (amatori ori profesionisti). Ba mai mult, procurorul-sef nici macar nu semnase propunerea de arestare, ci tanti procuroarea în discutie îi facuse (deloc artistic) semnatura (probabil în semn de respect netarmurit care se cuvine oricarui sef). Fapt pentru care, procurorul-sef a sesizat mintenas sectia I de combatere a coruptiei din pna, cerând sa se întocmeasca o nota asupra situatiei, adica cerând, pe româneste, ancheta. Care ancheta a retinut clar cum ca procuroarea n-avea ce cauta în dosarul structurii teritoriale (ea era la structura centrala) si ca a semnat în fals numele procurorului-sef de teritoriu. Ei, ce credeti ca s-a cerut drept sanctiune? Pai, încetarea delegarii la pna a respectivei procuroare. Fapt care s-a întâmplat cu o reactie extrem de întârziata, adica dupa 2 ani, când respectiva persoana a fost transferata (unde credeti? hî?) la DIICOT.

Daca n-am fi citit cu ochii nostri (inclusiv concluziile anchetei, în ghilimele) am fi crezut ca suntem într-o telenovela din alea care au în denumire ceva cu “iubirea”, ca sa-ti taie respiratia.

Asta este unul din prea multele exemple pe care de-a lungul ultimilor ani le-am tot trait sau le-am tot citit. Asa ca sa nu mai sarim de 2 metri si mai bine atunci când un ministru vrea sa faca schimbari în organul cu pricina, mai ales ca, bunaoara, DNA si-a permis sa tina în 2005 un dosar al instantei supreme (!) de 9 ori mai mult decât îi îngaduia legea, în birourile personale (pentru motivarea unui recurs) pentru ca, între timp, procurorul-sef al faimoasei noastre structuri teritoriale sa aiba vreme sa-i dea bice unui nou rechizitoriu privind aceeasi persoana, ca sa arate Înaltei Curti cât îi inculpata de periculoasa si de mafiota si nu care cumva sa i se termine procesul (si mai duca-se naibii de termene prevazute de lege în care procurorul trebuie sa faca ceva, ca el face când vrea si fix cum vrea.). Si cine credeti ca a confirmat rechizitoriul cu pricina? Hî? Pai, tocmai adjunctul respectivului organ, pentru a carui cerere de revocare s-au suparat vreo 4 asociatii de magistrati (care organisme n-au cum sa-i cunoasca activitatea si modul în care respecta ori nu legea). Este adevarat ca motivele unei masuri de revocare se cer a fi stiute, concretizate, adica facute publice. Din acest punct de vedere n-avem a reprosa nimic protestului celor 4 asociatii Este, de asemenea, adevarat, ca o astfel de masura de revocare trebuie sa se bazeze pe hibele profesionale si manageriale ale persoanei vizate spre schimbare, adica pe “verificarea performantelor profesionale si manageriale ale procurorului în cauza”, cum se arata în comunicatul magistratilor.

Dar, nu ne provocati sa vorbim despre hibe…

Pe de alta parte, însa, exemplele strigatoare la cer de nerespectare a legii de catre unii procurori care în numele anticoruptiei îsi fac propria (farade)lege n-au fost taiate din radacina. Adica, pâna la superiori ierarhici si CSM, instanta de judecata este cea care trebuie sa sanctioneze prompt, cu curajul legii, astfel de acte. Cu nulitatea. Adica sa nu valoreze în proces nici cât o ceapa degerata. Asa s-ar potoli facatorii de basme.

Andreea Ciuca