Eveniment

Din dragoste pentru frumos…

Peisajul cultural mureşean oferă oameni frumoşi care nu doar că-l fac prezent în spaţiul public dar îl şi şlefuiec prin dăruire şi implicare. Un astel de om frumos este şi Ana Maria Galea, solistă de jazz, absolventă de actorie, realizator de emisiuni radio… şi câte şi mai câte. Despre toate eceste frumuseţi ne-a vorbit Ana Maria Galea în interviul care urmează :

Reporter : În primul rând de ce jazz şi nu alt gen ?

Ana Maria Galea: Cred că e, în primul rând, muzică. Mie îmi place muzica şi ştiu sută la sută că e o terapie pentru suflet când asculţi şi când cânţi. Da, e adevărat cânt multe, chiar foarte multe piese standarde de jazz şi sunt ataşată de acest gen, dar repet cred că în primul rând este vorba despre muzică.

Reporter: Cum a fost să fie ?

Ana Maria Galea: A fost odată ca niciodată…că aşa încep toate poveştile şi nu a fost uşor, dar ESTE pentru că am o calitate care cred că este absolut necesară pentru a-ţi implini visele: perseverenţa şi uite aşa au trecut anii ca vântul şi ca gândul, am crescut într-unul ca alţii în şapte (asta cu foarte multă muncă) şi sunt azi aici. De fapt nici nu prea ştiu unde sunt pentru că am învăţat să nu mai leg viaţa de puncte fixe şi muzica cu atât mai puţin. Fiecare ”se cântă pe sine” într-un anumit moment… cam asta este : eu mă cânt pe mine aşa cum sunt acum.

Reporter: Înainte a fost actoria. Se leagă cu jazz-ul ?

Ana Maria Galea: Vezi câte lucruri se leagă? Tocmai a trebuit să scriu un eseu despre treaba asta şi mi-a fost foarte greu. O să-mi permit să citez, aproximativ, din acel eseu ca să înţelegi mai bine cum văd eu lucrurile : ” Aţi ascultat vreodată albumul lui Miles Davis ”A kind of blue”? Dacă nu aţi facut-o încă, încercaţi să accesaţi link-ul şi veţi descoperi o lume în care sunetul, muzica sunt perfecte, directe, sincere. Da! Jazz-ul şi teatrul au o trăsătură comună care le defineşte: autenticitatea! Atât muzica de jazz cât şi teatrul nu pot exista atât timp cât cel care le practică nu este sincer cu sine însuşi şi cu publicul. De multe ori în calitate de muzician, actor sau artist, m-am întrebat : pentru cine mă aflu pe scenă? Pentru mine? Pentru public? Răspunsul l-am aflat însă după mulți ani: pentru adevăr. Pare şocant însă este atât de simplu : teatrul şi muzica se ”întâmplă aici şi acum” iar când actorul sau muzicianul nu este conectat la acel ”aici şi acum” atât actul muzical cât şi cel teatral se transformă într-unul fad, lipsit de vibraţie, de autenticitate.

Reporter: Care au fost momentele frumoase legate de teatru ?

Ana Maria Galea: Deşi nu am jucat, îmi place mult Eugen Ionescu dacă mă întrebi despre dramaturgi. Din ce am jucat îmi aduc aminte de ”Luna pentru cei dezmoşteniţi” de Eugen O’Neill unde am jucat Josie şi de ”Cheek to Cheek” de Jonas Gardell unde am fost Margareta, ambele texte foarte, foarte frumoase, alături de un extraordinar actor care, fără doar şi poate, a fost cel mai bun partener de scenă pe care l-am întâlnit până acum: Mihai Moş. O altă experienţă interesantă a fost cea pe care am avut-o din ”vina” Dianei Gherendi şi a Roxanei Marian care m-au implicat într-un proiect de teatru radiofonic contemporan ”MedeEa sau despre Fericirea Conjugală” unde am avut ocazia să joc alături de actori tîrgumureşeni foarte iubiţi pe care sper să mergeţi să îi vedeţi la teatru: Elena Purea, Costin Găvază, Andrei Chiran. Oricum, revenind la actorie e clar, actoria mă ajută de multe ori şi în postura de cântăreaţă. Un vis de-al meu este să fac film. Cine ştie…. poate cândva…

Reporter: Copilăria a fost una prielnică pentru a face pasul către teatru, muzică ?

Ana Maria Galea: Da şi nu. M-am născut într-o familie de sportivi de mare performanţă. Părinţii mei sunt antrenori de gimnastică. Tata a adus ţării o campioană mondială: Ana Porgras. Mama însă, venind dintr-o familie de intelectuali ardeleni, a avut întodeauna plăcerea lecturii şi a audiţiilor muzicale. Aşa am cunoscut revista ”Secolul 20”, marii autori de literatură, muzica şi jazz-ul. Vinilurile cu jazz, operă, poveşti, teatru pentru copii nu au lipsit din casa noastră iar curiozitatea m-a împins să le ascult de sute de ori. Îmi amintesc că aveam un prieten, Cătălin, cu care mă jucam ”de-a teatrul” şi ”de-a opera”. Aşa am învăţat pe de rost ”Cântăreaţa Cheală” a lui Ionescu şi multe arii din ”Traviata”, sau ”Bărbierul din Sevilia”. Atunci era adevăr sută la sută. Era doar plăcerea jocului.

Reporter: Cine au fost cei care au pus umărul la formarea ta ca artist ?

Ana Maria Galea: Părinţii, bunicii, străbunicii, prietenii, oamenii pe care i-am întâlnit, profesorii mei, muzicienii cu care am cântat sau cânt, locurile pe care le-am vizitat şi slavă Domnului, încă le vizitez, acest interviu care mă ajută să mă redescopăr, cărţile pe care le-am citit şi le citesc, muzicile pe care le-am ascultat şi încă le ascult fiecare mai mult sau mai puţin …Artistul e un burete care absoarbe tot ce aude, vede, simte şi când îl storci… iaca iese ce iese. La unii mai mult, la alţii mai puţin, asta nu decidem noi. Vine de acolo, de sus, de departe.

Reporter: A fost o dată o ca niciodată o poveste frumoasă pe nume Anca Parghel…

Ana Maria Galea: Anca Parghel este cea mai importantă cântăreaţă de jazz a României. Johny Răducanu spunea într-un interviu, după ce Anca Parghel a încetat din viaţă, ”România ar avea nevoie de o sută de cântăreţe ca ea” și avea mare dreptate când afirma asta.

Reporter: Cum a fost întâlnirea cu ea ? Dar cea cu Pedro Negrescu, Mircea Tiberian şi mulţi alţi frumoşi ai jazz-ului românesc ?

Ana Maria Galea: E minunat să ai întâlniri bune, adică să poţi să stai în preajma marilor maeştri, să ştii că îşi folosesc timpul pentru a te asculta sau a-ţi da un sfat. De asta am căutat să învăţ de la cei mai buni. Pentru asta am investit şi investesc în continuare în workshop-uri, masterclass-uri sau cursuri de perfecţionare pentru că, pe lângă munca ta şi toată truda e bine ca, din când în când, să vină cineva să îţi spună dacă mergi pe drumul bun sau dacă te-ai abătut. Oamenii ăştia despre care tu mă întrebi au autoritatea asta şi mai mult decât atât, au o calitate pe care orice artist trebuie să o aibă, de fapt două: sunt sinceri şi sunt modeşti. Nu îşi spun nimic cu orgoliu, cu dorinţa de a te face să te simţi mic.Asta înseamnă maestru: cel care te înalţă prin generozitate. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar dacă citeşte un tânăr, la început de drum, acest articol îl invit să investească în ceea ce vrea să facă. Fără asta nu ai nicio şansă să exişti, să te dezvolţi ca artist.

Reporter: Ajungem la proiectul „Seri de Jazz şi Muzică Clasică la Radio România Tg. Mureş”. Cât de drag îţi este acest copil de suflet al tău şi cât de necesar este el pentru tinerii artişti, pentru public ?

Ana Maria Galea: Cât de mult mă bucur că ai pus această întrebare pentru că tocmai fac calendarul pentru stagiunea 2014-2015. Îmi place enorm ce fac la Radio România Tîrgu Mureş, fie că este vorba despre emisiunile ”Pasaj Urban” sau despre ”Seri de Jazz şi Muzică Clasică”. Un astfel de proiect este foarte important, atât pentru muzicieni cât şi pentru public. Îţi dai seama ce înseamnă să scrii în CV la douăzeci şi ceva de ani că ai cântat la postul public de radio… păi e ca şi cum, în Anglia, ai fi cântat la BBC ceea ce nu este puţin lucru. Publicul, mai ales cel tânăr are ocazia să vadă ce se întâmplă în această industrie muzicală ”de nişă” care, după părerea mea, ar trebui să devină ”de masă” pentru că un popor îl cunoşti după muzica pe care o ascultă, după cărţile care se vând în ţara respectivă iar poporul român este unul care cumpără cărţi bune şi ascultă muzică de calitate doar că, uneori, informaţia despre un astfel de eveniment nu ajunge la timp la oamenii care au nevoie de asta…aici mai lucrăm. De asta e nevoie de astfel de proiecte şi de oameni de afaceri care să susţină proiectele astea. Sper ca în stagiunea viitoare să fie mai mulţi, până atunci însă doresc să le mulţumesc domnilor Sebastian Gheorghiu şi Tiberiu Cristian pentru că au susţinut proiectul, colegilor de la TVR Tg. Mureş şi ţie pentru ajutor.

Reporter: Anul 2014 a adus şi primul tău album. Câtă bucurie ascunde acest album?

Ana Maria Galea: ”I know you by heart” a fost dorinţa mea cea mai mare din anul acesta. L-am lansat cu o zi înainte de a împlini treizeci şi cinci de ani şi am avut lângă mine trei prieteni, cu adevărat prieteni, care au fost acolo, în ziua în care am înregistrat doar pentru muzică şi pentru a-mi împlini visul. Am mai spus-o şi o repet : îmi place foarte mult să cânt în formulă cu Daniel Csikos la pian, Michael Acker la contrabass şi Tavi Scurtu la tobe . Sunt muzicienii care m-au inspirit şi care mă fac să mă simt în siguranţă. Sper să avem ocazia să fim din nou împreună pe scenă. Cât despre piese, fiecare e frumoasă în felul ei. Las publicul să aprecieze, albumul se poate downloada de pe Itunes sau Amazon şi de pe site-ul www.anagalea.com

Rep.: Orice muzician îşi propune un vârf de atins. Există aşa ceva şi pentru tine ?

Ana Maria Galea: La întrebarea asta chiar nu ştiu ce să răspund pentru că tocmai citesc o carte care mă face să văd lucrurile altfel decât până acum. ”Măiestrie fără efort” se numeşte cartea şi este scrisă de un muzician american, Kenny Werner. Lasă-mă să răspund în interviul următor la această întrebare… oricum recomand cartea cu căldură, mai ales că este tradusă impecabil de Tavi Scurtu.

Reporter: Valorile par să fie tot mai puţin vizibile într-o mare de mediocritate cum se întâmplă din păcate la noi. Există vreo soluţie în această privinţă ?

Ana Maria Galea: Abracadabra! Chiar există o soluţie, dar e nevoie de timp şi de oameni de afaceri care să investească în valori, de manageri care să se ocupe de aceste valori, de oameni care să lucreze la imagine. Ne-am dorit foarte mult capitalism: iată-l! Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu se întâmplă doar la noi. În New York sunt zeci de mii de muzicieni buni şi foarte buni care nu au niciun concert. De ce? La întrebarea asta răspusul are legătură cu ce am scris mai sus. Din păcate poezia a fost înlocuită de un capitalism feroce şi în domeniul artelor iar statul nu îşi mai permite să susţină cultura. Ori oamenii de afaceri înţeleg că la fel ca sportul, cultura e vitală pentru o naţie civilizată ori aşteptăm marea relansare economică care va veni sau nu. Nu sunt economist dar poate ar fi bine ca statul să ofere ceva mai multe facilităţi fiscale pentru cei care investesc în artă şi sport. Ar fi bine, dar repet, e doar o părere.

Reporter: Ce te-ai face fără jazz, fără muzică?

Ana Maria Galea: Nu vreau să îmi imaginez viaţa fără una sau alta şi binenţeles fără fiul şi soţul meu.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close