Disparut fara urma

Avea 35 de ani. Ultima oara a fost vazut intr-o seara de octombrie a anului 1985. Parintii, fratii si celelalte rude s-au incapatanat sa-l caute. Nici atunci si nici ulterior anului 1989, autoritatile nu au gasit de cuviinta sa faca lumina in acest caz. In cimitirul din satul muresean Calimanesti, o cruce simbolica isi asteapta si acum mormantul. La 23 de ani de la disparitia lui Koncz Kalman sunt din ce in ce mai putini cei care se intreaba de soarta acestuia. Niciunul dintre ei nu mai crede azi in varianta sinuciderii. Poate ca nu e prea tarziu ca organele abilitate sa incerce sa faca lumina in acest caz. Ar fi o dovada de profesionalism.

In 1985, Koncz Kalman era zugrav si locuia in Calimanesti, sat apartinator de comuna Fantanele. Avusese probleme cu legea pentru ca incercase sa treaca de doua ori frontiera. Prima data spre Ungaria si a doua oara spre Yugoslavia. De fiecare data intentionase ca in final sa ajunga in Germania, dar fusese prins si condamnat. Dupa ispasirea pedepsei fusese luat in evidenta ca frontierist avand obligatia de a se prezenta periodic la Postul de militie din Fantanele. Cu mai multi ani inainte de a incerca sa treaca fraudulos frontiera, cunoscuse pe litoral o tanara nemtoaica. Lucra atunci la Constanta, iar intre cei doi se infiripase o poveste de dragoste.

Dupa 23 de ani

satul inca mai vorbeste

Povestea lui Koncz Kalman o stiu toti cei din sat. Si asta pentru ca este o localitate mica, foarte multi sunt rude intre ei si se cunosc. Nu este o poveste senzationala, dar disparitia cuiva nu poate fi trecuta cu vederea. Ba dimpotriva, e comentata chiar si dupa 23 de ani. Dar o face fiecare in felul sau. Poate si cu un soi de retinere. Obisnuiti unii cu altii, cunoscandu-si reciproc problemele, povestea lui Kalman li se pare nebuloasa, poate un pic ireala. Nu pot sa accepte ideea ca un om a putut sa dispara pur si simplu si sa nu se mai afle nimic despre soarta lui. Un timp – pana in 1989 – multi dintre ei au sperat ca ar fi reusit sa treaca frontiera. Intr-un anume fel se si bucurau. “Kalman a reusit sa-si implineasca visul si sa ajunga in Germania”, isi spuneau ei, poate si cu un pic de invidie. Unii – foarte putini, e drept – au luat atunci in calcul chiar si varianta sinuciderii. Insa Koncz Kalman, asa cum il cunosteau cei din sat, iubea viata si nu ar fi avut motive sa recurga la un asemenea gest extrem. Iar daca ar fi facut-o, ar fi trebuit sa i se gaseasca trupul, sa fie anuntata Primaria despre sinucidere si in cele din urma sa afle parintii care ar fi trebuit sa-l ingroape. Vazand ca nici dupa 1990 Koncz Kalman nu da niciun semn ca ar fi ajuns acolo unde si-a dorit, adica in Germania, au inceput sa intre la banuieli. Si sa faca fel de fel de alte supozitii. Din ce in ce mai multi dintre ei au inceput sa ia insa in calcul varianta asasinatului. Dar cine si mai ales de ce sa-l omoare? Nu datora nimanui nimic si nici dusmani cunoscuti nu avea. In plus, nu i se gasise trupul.

“Un om nu poate sa dispara pur si simplu….”

Toti cei cu care am stat de vorba in Calimanesti si Fantanele, mi-au spus ca un om nu poate pur si simplu sa dispara si nici dupa 23 de ani sa nu se stie nimic despre disparitia lui. “Stiu ca a incercat sa treaca frontiera, ne-a declarat Koncz Karoly, unul dintre verii disparutului. A fost prins, a facut puscarie, apoi s-a intors in sat si a continuat sa lucreze aici, iar uneori lua comenzi si lucra in Targu-Mures. Locuia insa in Calimanesti. Era harnic si priceput, dar era in evidenta Militiei si trebuia sa se prezinte periodic la Postul de militie. Nu pot sa inteleg cum a disparut. Din cate am auzit, ultima data a fost vazut la bufet, cu militianul Petru Marcu, seful de post de atunci…Altceva nu mai stiu.” Koncz Jozsef, pe care l-am intalnit in Calimanesti, este frate vitreg cu disparutul si lucreaza ca taximetrist in Targu-Mures, El a fost cel care ne-a oferit mai multe detalii. “Eu nu am crezut si nu cred nici azi ca un om poate sa dispara pur si simplu si sa nu se mai afle chiar nimic despre el. Ne-am tot interesat, si la Targu-Mures si la Bucuresti, a spus acesta. Si dupa 1985 si dupa 1990, chiar si dupa 1995, dupa ce a murit tatal nostru, pentru ca noi eram frati buni doar dupa tata. N-am primit niciun fel de raspuns, dar nici unul. Tacere…Ma intreb daca au incercat autoritatile cu adevarat sa afle ce s-a intamplat cu fratele meu. Am auzit si eu ca a fost vazut ultima oara, la bufet, cu seful de post. Dupa un timp, vazand ca nu mai apare, l-am intrebat pe Marcu, seful de post, despre fratele meu. El mi-a spus ca banuieste ca ar fi trecut frontiera. Dupa 1990 nu am mai crezut asa ceva. Cred tot mai mult ca a fost omorat. De cine, dar mai ales de ce?”

Un ajutor si seful lui…de Post

Unul dintre cei cu care am stat de vorba a fost Vasile Jurcan, fost ajutor de sef de Post, care locuieste actualmente in comuna Fantanele. Om bland “dupa vorba, dupa port”, Vasile Jurcan a fost insa cat se poate de exigent cu noi. Vechile deprinderi nu se uita. Ne-a legitimat cu foarte multa atentie confruntand legitimatiile cu cartea de identitate si initial a fost chiar rezervat. Treptat insa i-am castigat increderea si a devenit volubil. “Eu m-am pensionat in 1986, la un an de la disparitia lui Koncz Kalman, ne-a declarat Jurcan. Il cunosteam si stiam si de problemele pe care le avusese. Din cand in cand trebuia sa se prezinte la post. Trebuia sa ne asiguram ca se afla in localitate. Astea erau prevederile pentru frontieristi si le respectam. Si noi, dar si cei in cauza. Pot sa va mai spun ca era un meserias priceput si harnic. Dar poate ca ar trebui sa-l intrebati si pe dl. Marcu, ca el a fost sef de Post. Am auzit si eu ca au fost vazuti impreuna la bufet, dar nu stiu cat de sigura este informatia. Imi pare rau, dar mai multe nu cunosc despre acest caz destul de neobisnuit. Spun asta pentru in toata cariera mea nu am mai avut de a face cu asa ceva.” In speranta ca am mai putea afla ceva, timp de doua ore l-am cautat pe fostul sef de post care s-a pensionat dupa 1990, dar nu l-am gasit. Marcu Vasile este pensionar si locuieste tot in Fantanele. Viata de dupa iesirea la pensie a acestuia a fost insa destul de agitata si plina de surprize. Un accident de masina soldat cu moartea a doua persoane l-au trimis un timp dupa gratii. Si-a ispasit pedeapsa, dar din spusele unora din localitate – spre deosebire de Jurcan, Marcu nu este prea iubit de oamenii locului – in urma cu vreo trei ani ar fi batut o femeie care ulterior a trebuit spitalizata si operata. Ne-am gandit ca poate, intr-un anume fel, e bine ca nu ne-am intalnit cu Marcu. Sunt situatii cand un dialog devine imposibil, iar o problema sensibila, cum ar fi acea disparitie de acum 23 de ani, s-ar fi putut sa nu gaseasca solicitudinea la care ne-am fi asteptat. Dar suntem convinsi ca ar putea-o gasi altii daca vor sa faca lumina in acest caz.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

“Eu m-am pensionat in 1986, la un an de la disparitia lui Koncz Kalman, ne-a declarat Jurcan. Il cunosteam si stiam si de problemele pe care le avusese. Din cand in cand trebuia sa se prezinte la post. Trebuia sa ne asiguram ca se afla in localitate. Astea erau prevederile pentru frontieristi si le respectam. Si noi, dar si cei in cauza. Pot sa va mai spun ca era un meserias priceput si harnic. Dar poate ca ar trebui sa-l intrebati si pe dl. Marcu, ca el a fost sef de Post. Am auzit si eu ca au fost vazuti impreuna la bufet, dar nu stiu cat de sigura este informatia. Imi pare rau, dar mai multe nu cunosc despre acest caz destul de neobisnuit. Spun asta pentru in toata cariera mea nu am mai avut de a face cu asa ceva.”

Vasile Jurcan, fost ajutor

de sef de Post in comuna Fantanele

Am fost si la ghicitoare

Koncz Piroska este mama vitrega a disparutului si locuieste in Calimanesti. A fost casatorita multi ani cu tatal celui disparut si-i intelegea bine durerea. “Kalman nu statea cu noi, dar venea des pe aici. M-am inteles bine cu el, ne-a declarat mama vitrega. Sotul meu, Jozsef, cat a trait a tot facut hartii peste hartii ca sa afle ceva despre Kalman. Pe unde n-a umblat? A tot sperat, dar pana a inchis ochii, in 1995, nu a reusit sa afle nimic. A inchis ochii cu o mare durere in suflet, sa stiti. Eu vreau sa va mai spun ca am fost chiar si la ghicitoare. M-am gandit ca poate ma ajuta ea daca n-au putut s-au n-au vrut autoritatile.”