Doru Oprișcan, despre eficiența colegilor politicieni: „Pierdere de vreme ca în Parlament nu e

Reporter: Ce-i scriați lui Ceaușescu înainte de a89, când erați șef de secție la Azomureș? Ați făcut o scrisoare…

Doru Oprișcan: Da, a fost o situație care a afectat o bună parte a personalului Azomureș, la acea vreme. Secțiile care făceau export aveau o primă lunară, care însemna până la 25 la sută din salariul de bază. În iulie, august 1989, dacă îmi amintesc, bine nu s-au mai primit acești bani. Cineva a dat o interpretare de depășire a unor consumuri specifice la fabricile de amoniac și din această cauză nu erau îndeplinite criteriile. Deci oamenii care încărcau îngrășămintele pentru export s-au trezit că nu mai iau acești bani. Și atunci cei trei șefi de secție care realizam producție de export am făcut o scrisoare de genul acesta pe care am dus-o în secții, și pe măsură ce veneau oamenii în schimburi îi puneam să o semneze. Ca să dea greutate, scrisorii. Am plimbat hârtia respectivă vreo 3-4 zile, și când ne-am hotărât noi să o închidem să o trimitem cineva a zis „stați, mie mai îmi vine o tură, mai am niște oameni la semnat”. Am mai lăsat-o 24 de ore. Destul ca să ne toarne cineva undeva, să afle Securitatea, să vină la Dorel Popa, directorul general, care la rândul lui s-a speriat și a anunțat partidul și de acolo mare anchetă și mare scandal.

Rep.: V-au făcut ceva?

D.O.: Ne-au amenințat cu excluderea din partid, cu instanțele… Eu am luat-o de bună, am vorbit cu ceilalți doi și am dat o fugă la Sibiu, sperând să dau de Nicu Ceaușescu, care era prim-secretar acolo, dorind să-i explic ce s-a întâmplat. Noi n-am cerut nimic pentru noi, șefii, ci pentru oameni! Dar până la urmă n-a mai fost nevoie să ajung la Nicu. Lucrurile au reintrat în normal.

Rep.: Sunteți o pasăre migratoare. PNÅ¢CD – PNL – PDL. Nu vă caracterizează statornicia…

D.O.: Asta cu nu mă caracterizează statornicia nu sunt de acord. Și nici cu formularea pasăre migratoare. Eu am intrat în politică în 1995, din păcate târziu. Citisem 3 cărți cu interviuri cu Corneliu Coposu. Efectiv, m-a cucerit Seniorul și, după moartea lui, m-am hotărât să intru în PNÅ¢CD. A fost cea mai frumoasă perioadă de până acum din viața mea politică, deoarece chiar credeam în idei. Sigur că după 2000, după ce PNÅ¢CD n-a mai intrat în Parlament, totul s-a spart. La nivel local, PNÅ¢CD-ul din punctul meu de vedere nu mai exista. Eu nu mă mai regăseam acolo și am devenit independent. Chiar aveam de gând să rămân așa, dar am fost intens curtat de fostul președinte al PNL Mureș, ministrul Nicolaescu și am hotărât împreună cu echipa de la PNÅ¢ să intrăm în PNL. Am zis că tot pe dreapta rămânem. Din PNL nu am plecat, ci am fost dați afară, pentru că părerile grupului nostru nu corespundeau cu cele ale grupului Nicolaescu. În momentul în care PD a intrat în marea familie a Partidului Popular European, a devenit locul unde s-au regrupat mare parte dintre foștii țărăniști. O nestatornicie înseamnă să treci la un partid la putere, ori din stânga-n dreapta. Ei, eu niciodată nu m-am înscris într-un partid aflat la putere! Și am rămas pe centru-dreapta!”

Rep.: Ca director al FPS Mureș ați privatizat aproape 200 de firme. Toate pe bune? Au existat unele suspiciuni…

D.O.: Sigur că la orice privatizare cei care au pierdut o licitație sunt nemulțumiți și creează tot felul de scenarii. 99 la sută din aceste privatizări s-au făcut prin licitație publică cu strigare. Era foarte greu să existe o suspiciune. Sigur că, în limitele legii, puteai să sfătuiești pe cineva ce este mai bine să facă. Să convingi pe cineva să ofere la pachet și un program de investiții. Dar prea puține negocieri am avut, iar la mine în partid nu erau oameni cu bani. Toate aceste dosare au fost periate, ultraperiate, dar până la urmă unul dintre procurorii care s-au ocupat de toate dosarele de privatizare din perioada 1997-2000, chiar m-a felicitat și mi-a zis că nu a găsit absolut nimic.

Rep.: V-a „fugărit” Ovidiu Grecea din conducerea Azomureș?

D.O.: Ovidiu Grecea nu m-a fugărit de niciunde! Nici eu nu sunt slab, dar Grecea era mult mai gras decât mine! Nu mă prindea niciodată! Trecând la lucruri serioase, Grecea a venit în 2001 la Târgu Mureș, cu surle și trâmbițe, trimis de cineva, potenții zilei de atunci, să anuleze contractul de privatizare pe Azomureș. Combinatul era atractiv, pe atunci, și în opinia lor nu-l cumpărase cine trebuia. Voiau să anuleze contractul și să reia licitația, ca să o câștige cine trebuie. N-a avut nici măcar decența să studieze dosarul de privatizare. A venit în Azomureș și și-a dat seama că nu poate anula acest contract, făcut de FPS București. Era o prevedere acolo că orice litigiu s-ar fi judecat la Curtea de Arbitraj de la Paris. Ceea ce însemna târârea României într-un proces care era pierdut din start. Și atunci, montat de Vasluianu, de Togănel, dacă tot a venit până în Târgu Mureș, a zis, stai un pic, la Azomureș este un director țărănist, Oprișcan, cum este posibil când noi suntem la putere?. A făcut o conferință de presă în care a anunțat că va face mari dezvăluiri. A urmat o săptămână de coșmar, nu mai aveam săli libere pentru cele 7 instituții care au venit în control. Și s-a găsit un fâs. Nimic.

Rep.: Și ce a urmat?

D.O.: S-a procedat altfel. O întâlnire de taină, la București, într-o sâmbătă. Au fost invitați patroni ai Azomureșului la discuții cu domnul Grecea. Unde li s-a spus că există un director general care deranjează acolo și că dacă nu vor scăpa de el nu vor mai avea vagoane suficiente să-și transporte marfa în port, gaz nu o să fie suficient. Acționarilor de la Azomureș le-au trebuit 3-4 zile să-și găsească curajul de a mă chema și pe mine la București, la o discuție. Și mi-au povestit de întâlnirea cu Grecea. Sigur că nu mi-a căzut bine. Dar pentru binele Combinatului, le-am spus că-mi dau demisia. Am venit acasă și așa am făcut. Deci nu m-a fugărit Grecea!”

Rep.: Ați fost consilier local, cum se muncește în administrația din Târgu Mureș? Cât e circ, aranjamente, șpăgi în acest sector?

D.O.: Cine vrea să muncească are ce să muncească în Consiliul Local. În primul rând citind toate materialele. Eu cel puțin două zile pe săptămână citeam tot, făceam adnotări și apoi, fie în comisii, fie în plen, îmi expuneam părerea. Șpăgi în CL, nu cred. Cum se pot da șpăgi acolo? Vine cineva să dea la toată lumea, cotă parte? Dă la unul să împartă la toți? Sunt poveștile care se vehiculează prin târg. Eu nu am auzit.”

Rep.: Dar aranjamente?

D.O.: Aranjamente da. E clar că în ăștia 8 ani de administrație locală pe care i-am trăit am văzut destule. UDMR a avut multă vreme majoritate simplă și chestiunile legate de buget, lucruri simple, le rezolvau între ei. Dar pentru chestiunile mai complicate, cum ar fi cele legate de patrimoniu, aveau nevoie de două treimi. Era momentul în care puteai discuta cu colegii din UDMR, ei să te convingă de utilitatea proiectului lor, iar tu să-i convingi de utilitatea proiectului tău. Au existat astfel de momente.”

Rep.: Cum ați găsit, spre comparație, Parlamentul? Mai curat?

D.O.: Mult mai plictisitor. Pierdere de vreme ca în Parlament nu există nicăieri! Maxim o treime din timp ar trebui să alocăm pentru ceea ce facem acum. Poate că mărind volumul de responsabilități, de dezbateri, să ocupăm și restul timpului.”

Rep.: Ce proiecte promovați pentru Mureș?

D.O.: În primul rând, sunt cele două la care m-am angajat și în campanie. Legea patrimoniului, prin care tot ce disponibilizează de la ministere, de la agenții naționale și altele să treacă în mod automat în patrimoniul administrației locale. A doua, este vorba de o modificare legislativă, referitoare la vânzarea locuințelor ANL către chiriași. Noi suntem de acord, dar nu putem înțelege de ce toată suma obținută din vânzare trebuie să se ducă la minister, de unde nu putem ști ce vom primi înapoi? La construirea acestor locuințe, administrația locală a participat cam cu 35 la sută. Eu voi propune ca acești bani să rămână într-un fond la dispoziția administrației locale, care vor fi folosiți exclusiv la construirea altor locuințe. Și tot la această lege, să-i ajutăm pe tineri în privința modalității de plată.”

Rep.: Scufundarea în politică vă aduce aceeași satisfacție ca scufundarea în mare? Acum nu admirați corali, ci „rechini”…

D.O.: Eu sper că încă nu m-am scufundat în politică, trăiesc la suprafață. Să înoți printre corali e un lucru minunat, e o pasiune a mea. Viața în politică devine o pasiune, cu timpul, dar nu este la fel de minunată.

A consemnat Alin BOLBOS

Ovidiu Grecea era prea gras să mă prindă

„Ovidiu Grecea nu m-a fugărit de niciunde! Nici eu nu sunt slab, dar Grecea era mult mai gras decât mine! Nu mă prindea niciodată! Trecând la lucruri serioase, Grecea a venit în 2001 la Târgu Mureș, cu surle și trâmbițe, trimis de cineva, potenții zilei de atunci, să anuleze contractul de privatizare pe Azomureș. Combinatul era atractiv, pe atunci, și în opinia lor nu-l cumpărase cine trebuia. Voiau să anuleze contractul și să reia licitația, ca să o câștige cine trebuie.”