Bătaie pe buricul târgului. Terenul-fantomă din spatele BRD Târgu Mureș a fost cumpărat.

Acum doi ani, Ziarul de Mureș semnala graba cu care Consiliul Local încerca să pună pe tavă unor potenți oameni de afaceri, printr-un contract dubios de concesiune, un teren valoros în centrul orașului Târgu-Mureș. La vremea aceea, Prefectura a oprit această “operațiune” în ultimul moment, cerând Consiliului Local să reanalizeze hotărârea prin care a aprobase caietul de sarcini, studiul de oportunitate și licitația pentru concesio­narea terenului de 3120 mp situat la intersecția străzilor Călărașilor cu Aurel Filimon, actuala parcare din spatele BRD. Bucățica aceasta de teren, aflată ce-i drept în buricul târgului, unde prețul pe metru pătrat ajunge la 2000 de euro, avea pețitori importanți, precum compania italiană (americană, până în primăvara lui 2008) Winmarkt, ANA OIL, patronată de si­bianul Dumitru Ghișe, Hotel Concordia, deținut de familia Șipoș, dar și cunoscuții oameni de afaceri mureșeni Florin Vlas și Mircea Musgociu. Așa cum am arătat la acea vreme, din dosarul pregătit pentru li­citație se întrezărea, clar, profilul viitorului câștigător: Dumitru Ghișe. Toate condițiile impuse în documentație îi veneau ca o mănușă, sibianul detașându-se în câștigător înainte de începerea cursei. Dosarul de licitație fusese, practic, pregătit pentru el.

Noroc cu Prefectura, care, la sesizarea Ziarului de Mureș, a blocat licitația, subliniind toate neajunsurile din dosar, inclusiv lipsa unor documente importante, cum ar fi avizul Serviciului Juridic, al Serviciului de Urbanism și al celui de Patrimoniu, semnătura autorității executive, modul de calcul al redevenței. În plus, lipseau extrasul de Carte Funciară al terenului și procesul verbal al Comisiei locale de fond funciar prin care să se demonstreze că terenul nu era revendicat. Această chestiune din urmă a și constituit colacul de salvare al consilierilor locali și al executivului. La auzul veștii că Prefectura le verifică documentația, membrii comisiei pentru licitație au căzut de urgență de acord să amâne “afacerea” cu Ghișe, pe motiv că terenul este revendicat.

La acea vreme, am crezut că foștii proprietari au fost treziți din somn de cei care pregătiseră licitația și puși, poate contra cost, să revendice terenul respectiv, astfel încât consilierii să aibă motiv să retragă urgent procedura de licitație. N-a fost așa. La doi ani distanță, am aflat că foștii proprietari se chinuiau de două decenii prin instanțe să-și recupereze proprietatea pe care le-o expropriaseră comuniștii în 1988. În toată această vreme, au fost amânați și puși aiurea pe drumuri, trimiși de la Ana la Caiafa de sute de ori, fără niciun rezultat. Bucățica lor de teren devenea în fiecare zi tot mai valoroasă și autoritățile nu mai aveau vreun interes să le-o restituie.

Primăria știa de revendicare

Cei care luptau pe toate fronturile să-și recupereze proprietatea sunt Nagy Ella, Kakasi Jolana, Moldovan Borbala, Mezei Eva, Kakasi Elena, Kakasi Kinga-Jolanda, Tordai Arpad, Kakasi Attila, foștii proprietari sau moștenitori ai terenului de pe Călărașilor. După exproprierea efectuată de comuniști în 1988, familia lor a rămas în posesia a numai 255,85 mp, din totalul de 1191 mp, deținuți la adresa amintită. Cea care s-a ocupat în mare măsură de dosarul revendicării este Moldovan Borbala, proprietara fiind în corespondență cu Primăria cu mult înainte de anunțarea scandaloasei licitații. Dovadă stă, de pildă, adresa primită din partea Primăriei (nr.12794 – 02/11/2005), cu aproape un an înaintea licitației, unde i se comunică să-și completeze dosarul privind revendicarea terenului respectiv. Am dorit doar să demonstrăm că organizatorii viitoarei licitației știau despre dosarul de retrocedare și nu aveau niciun drept să scoată la mezat un bun aflat în litigiu. Mai mult, după anunțarea publică a licitației, Moldovan Borbala a somat, îngrijorată, Primăria să adopte “o atitudine de

respectare atât a legislației în vigoare cât și a drepturilor conferite de aceste legi, prin suspendarea acestui punct de ordine de zi

(“licitația” n.r.), până la soluționarea definitivă a cererii”. Consilierii locali și Primăria nu au dat însă importanță intervenției proprietarilor de drept ai imobilului și au purces, cum am văzut, la organizarea licitației. Ulterior însă, prinși cu mâța-n sac de Prefectură, au folosit scuza cu revendicarea de către foștii proprietari, pentru a anula de urgență licitația.

Cum a ajuns o

parcare imobil?

Sătui probabili să se lupte cu morile de vânt, după ce li s-au promis despăgubiri deși terenul e neocupat, e doar deghizat într-o parcare, foștii proprietari se hotărăsc să-și vândă cei 255,85 mp deținuți în centrul Târgu Mureșului. Odată cu această suprafață au renunțat, în favoarea cumpărătorului, și la dreptul de proprietate asupra restului de 935 mp, fapt care va intra în vigoare după finalizarea procesului de retrocedare. Tranzacția a avut loc în data de 7 februarie 2007, la câteva luni după blocarea licitației. Cumpărătorul este omul de afaceri Emil Tarța, care, odată cu proprietatea, a preluat, în calitate de mandatat al foștilor proprietari, și sarcina de a continua lupta cruntă cu autoritățile pentru recuperarea în întregime a suprafeței de teren. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la notar, iar la data de 21 februarie Emil Tarța și soția sa apăreau deja cu numele în extrasul de Carte Funciară, proprietari pe 255,85 mp de teren. O zi mai târziu, Emil Tarța scrie Primăriei, solicitând, curajos, “restituirea în natură a suprafeței de 935,15 mp”, în calitate de proprietar al celorlalți 255,85 mp și de mandatat al foștilor proprietari. “Actualmente acest teren betonat se constituie într-o așa-zisă parcare, ce a fost atribuită prin concesionare, încălcându-se dreptul de proprietate. În respingerea cererii de restituire în natură, s-a invocat că parcarea betonată reprezintă “imobil” și în conformitate cu prevederile legii nu poate fi restituită”, arată Tarța în scrisoarea sa. În susținerea acțiunii sale, Tarța a depus la Primărie o serie de documente importante, cum ar fi Planul de Situație în original, avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. A cerut, apoi, printr-o altă adresă, să fie pus în posesie cu cei 255,85 mp cumpărați, conform CF 2896, nr.top.596/2 și 596/1/1 și chiar ca Primăria să-i închirieze restul de teren de 935 mp.

Unde a dispărut terenul?

Pe de-o parte, Tarța susține, corect, cu acte, că terenul trebuie să revină proprieta­rilor de drept și că orice concesionare a unui teren aflat în litigiu este ilegală. În plus, spune Tarța, autoritățile locale vorbesc, de fapt, de o locație în acte și în realitate se pare că au concesionat o altă bucată de teren, care o include și pe cea revendicată. De cealaltă parte, Primăria susține că în urma exproprierii, în urmă cu mai bine de 20 de ani, la măsurătorile efectuate, s-a descoperit că terenul grupului “Moldovan Borbala” nu avea 1191 mp, ci numai 935,15 mp. Adică suprafața cumpărată de Tarța, de 255,85 mp, nici măcar nu a existat. Din acest moment încâlceala devine majoră, nimeni nu mai înțelege nimic. Tarța are acte că e proprietar, este înregistrat la Cartea Financiară, iar autoritățile vin cu varianta că acel teren nici nu există. Precizăm că măsurătorile topo-cadastrale efectuate de o firmă autorizată de Oficiul Național de Cadastru i-au dat dreptate lui Tarța. Terenul n-a plecat nicăieri, suprafața de 1191 mp există. Culmea, chiar Primăria recunoaște, într-un document, în dreptul grupului “Moldovan Borbala”, suprafața de 1191 mp. Este vorba de un tabel cu persoane pentru care nu s-a găsit teren agricol de dat la schimb, după ce le-a fost refuzată retrocedarea în natură.

Planul Justiției

În tot acest timp, războiul documentelor a continuat și în planul justiției. Dosarul

deschis în instanță de Moldovan Borbala, privind retrocedarea restului de teren de 935 mp, stagnează în zona Judecătoriei Târgu Mureș. Primăria susține că legile s-au schimbat, că moștenitorii suprafeței respective nu mai pot fi reîmproprietăriți, pot doar primi anumite despăgubiri. Tarța și mandatorii săi spun însă că scopul exproprierii n-a fost atins și de aceea legea le dă voie să-și ceară pământul înapoi. Comuniștii vroiau să ridice acolo două blocuri și o parcare, însă acestea n-au fost realizate niciodată. Parcarea care funcționează acum acolo este doar un simulacru, nicio amenajare, nicio delimitare a locurilor, doar o gheretă și bariera îți atrag atenția că trebuie să achiți taxa. “Ca să nu mai zic că Primăria a făcut această concesiune ilegal către firma care se ocupă de parcări. Terenul este în litigiu, nu aveau acest drept, doar așa mi-au răspuns mie când le-am cerut să mi-l închirieze mie. Că nu se poate cîtă vreme e în litigiu. Când au avut dreptate?”, susține Tarța.

Nici Primăria n-a stat cu mâinile în sân și a deschis un dosar la Judecătoria Târgu Mureș, solicitând instanței să anuleze contractul de vânzare-cumpărare prin care Tarța a devenit proprietar pe cei 255,85 mp., pe motiv că acest teren nu există.Există sau nu, acest teren, plus restul de 935 mp, a ajuns coșmarul dar și visul de îmbogățire al părților implicate. Războiul se duce cu toate armele, pe toate fronturile. Vom reveni!

Alin BOLBOS