Dumnezeu s-a născut în exil…
Cine își asumă rolul de mediator al cetății?! Cine va readuce târgul de pe Mureș în elita orașelor ardelene?! Cine poate fi personalitatea, comparabilă cu Emil Dandea și cu Bernady Gyorgy, care să oprească ura și să preia energiile pozitive ale societății mureșene?!
Toată lumea cunoaște acest leitmotiv al înapoierii orașului Târgu Mureș și implicit al județului. Martie 1990. Securitatea avusese nevoie de un eveniment major grav pentru a-și face necesară reinventarea. SRI. Toate au trecut, chiar și SRI tinde la un statut european, chiar acceptă un alt tip de comunicare cu administrația și societatea civilă. Numai orașul nu și-a găsit un mentor care să-l renască, să-l reinventeze. Nu numai în ochii noștri, ci și în cei ai investitorilor străini. Și ai factorilor decizionali din București.
Consiliul Consultativ al județului, format din prefectul Ciprian Dobre, președintele CJ, Lokodi Edita, și primarul Dorin Florea, nu s-a întâlnit defel în formulă completă în acest an. Iar extrem de puținele ședințe de anul trecut au reiterat imaginea unui Florea aberant, arogant, mincinos și arțăgos până la nesimțire. Toate ieșirile publice ale edilului șef sunt adevărate calomnii la adresa celor doi cu care el ar trebui să colaboreze pentru conducerea județului. E clar, cu un asemenea om nu poți finaliza nici un proiect de anvergură pentru Mureș. Toți știm de ce fug investitorii când vin la primărie. Aștept ca organele să își facă datoria. Deci trioul de frunte e sortit eșecului, deși ar putea ca tocmai ei să fie mentorul decizional de care are nevoie urbea.
Elita de la vârful UDMR, din păcate, e prea supusă organic, spiritual și economico-politic de obiectivele Uniunii, care nu coincid cu cele ale orașului de unde emană puterea în UDMR. Celebrul avocat Frunda, un excepțional jurist al Europei, ar fi o soluție, dar mai are multe misive de trimis de la Strasbourg înspre România și mai puțin dinspre și despre oportunitățile de investiții din Târgu Mureș înspre Europa, ca să accepte rolul de mentor mediator al românilor și ungurilor din oraș.
Borbely Laszlo are finanțele în mână prin Ministerul Lucrărilor Publice, dar nu trece peste nivelul de diriguitor de fonduri înspre firmele de construcții mai mult maghiare evident. Și prosperitatea nemeșului iubitor de cai Kelemen Attila nu va rămâne în istoria orașului. Ar putea fi un constructor al imaginii de oraș deschis multinaționalelor pentru Târgu Mureș. Nu-l admir deloc pe Miron Mitrea, dar Sighișoara a crescut investițional în ministeriatul lui la Transporturi. Doar drumurile, de altfel necesare, înspre Secuime nu ajung, d-le Borbely!
Cât despre vicepremierul Marko Bela, scriitorul și politicianul lider al UDMR nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, nici măcar ale ungurilor săi care, tot mai mulți, pleacă definitiv din țară.
Ministrul economist ajuns prin voia lui Tăriceanu mai mare peste Sănătatea românilor, chiar dacă a apucat să-și vadă legile puse în Monitor, liberalul Eugen Nicolăescu, prea le zice bine pe toate, dar a intrat normal în război cu primarul isteric la toate și vine prea rar “acasă” ca să facă dintr-un exil politic benefic deputăției sale un mandat bun pentru destinele județului care l-a făcut om. Povestelnic, dar fără rezultate reale în economia județului.
Doctorii Benedek Imre și Radu Deac sau secretarul Jakab de la Finanțe rămân să intre în prim planul decizional mureșean pentru a obține pe lângă realizări profesionale remarcabile și construcții demne de viitorul unui județ prea des uitat de București și fără de dorința de a-și sprijini arhitecții unei idei.
Actorul Fiscuteanu trăiește magic doar pe scenă sau pe ecran, fotbalistul Boloni este mult mai tare apreciat în Portugalia și în Franța decât acasă. Istoria realizărilor administrative ale primarilor Bernady și Dandea nici măcar nu e predată consilierilor județeni sau locali, darămite liderilor interesați mai mult de visteria proprie decât de viitorul poporului pe care îl păstoresc.
Cine își asumă rolul de mediator al cetății?! Cine va readuce târgul de pe Mureș în elita orașelor ardelene?!
Vorba celor care s-au scos după pierderea semifinalei de la Middlesbrough, cu replica penibilă “Dumnezeu nu a fost român”. Nici vorbă, țara noastră are și deal și mare, și pădure și câmpie, și Dunăre și Carpați, și chiar e adevărată cartea lui Vintilă Horia, “Dumnezeu s-a născut în exil”, pentru că nu putem face comparație între țara noastră și Israel.
Dar nici între români și evrei… Măcar liderii să ne fie dintre cei aleși.
Până când vom mai accepta sintagma: “Păcat că-i locuită…”?!
Dumnezeu s-a născut în exil…
Aurelian GRAMA
