Dupa gratii din prea multa dragoste

Daca izbânzile sufletului ar putea fi masurate ca realizarile profesionale, Doru Zagrean nu ar mai fi cunoscut azi ca un fost recidivist pentru ca ar câstiga toate maratoanele încercarilor nedrepte ale vietii, cursele cu obstacole ale destinului si toate sariturile în înaltime ale sacrificilor. E un om care a facut puscarie pentru o femeie pe care a iubit-o pâna la plus infinit chiar daca ea l-a ranit, de zeci de ori, si a facut abuz de încrederea lui, tradându-i si ruga si somnul.

Povestea incredibila a unui tânar reghinean arestat în seara de 17 decembrie 2005 este foarte ambigua si demna de povestea unei telenovele care din pacate ne demonstreaza înca odata ca viata bate filmul. Doru este fiul celebrului politist Toader Zagrean, medaliat de doua ori de fostul presedinte Ion Iliescu cu ordinul militar clasa I, si II care a decedat în 1997. Doru este un un tânar credincios, linistit pasionat de sport care a practicat ani la rând arte-martiale stilul Aikido si culturism. A muncit la mai multe firme de paza si protectie, a încercat chiar si la Ministerul de Interne unde a picat cu doua sutimi… iar în ultima perioada asigura paza celui mai mare liceu din Reghin, unde timp de mai bine de patru ani si-a îndeplinit responsabilitatile de serviciu fara nici o problema. Doru era împlinit, chiar avea si o iubita, Anca, cu care avea o relatie de cinci ani, pe care o iubea la nebunie. Niciodata nu s-a gândit ca se va spulbera totul în data de 17 decembrie 2005, cu o zi înainte de ziua lui de nastere. “Vroiam sa îi fac o surpriza si am mers la ea, dar surpriza am avut-o eu, pentru ca era închisa în apartament cu un alt barbat, si Anca nu a vrut sa îmi deschida. Atunci m-am catarat pe geam si am urcat la etajul I sa ma confrunt cu barbatul cu care era sau sa ma sinucid în fata iubitei. Am reusit cu greu sa urc si sa intru în apartament, dar macelarul cu care ma însela fugise pe scari între timp si iubirea vietii mele a sunat la politie. Atunci am preferat sa ma sinucid cu un cutit în fata ei în timp ce ea îmi spunea sa ne împacam dar… între timp a sosit politia care a dat cu spray paralizant, a spart usa ei, nestiind ca vreau sa ma sinucid, m-au atacat iar din altercatia instantanee si excesul de zel al politistilor care nu stiu sa aplaneze un conflict cu calm, s-a produs un incident de imobilizare datorita faptului ca unul din cei trei care ma imobilizau a deviat traiectoria cutitului, fiind taiat la picior”, ne-a spus tânarul. Politistii l-au imobilizat pâna la urma si l-au batut zdravan, lovindu-l în cap si rupându-i trei coaste. “Unul dintre ei îmi spunea ca m-ar fi împuscat daca nu eram în scara unui bloc”, îsi aminteste Doru.

Închis în celula cu criminali, violatori si tâlhari

Doru a fost închis în arest, oricât de mult a încercat sa le explice ca era vorba de iubita lui cu care avea o relatie de cinci ani, timp în care a fost la ea zi si noapte, nimeni nu l-a înteles ca el o iubea prea mult sa îi poata face vreun rau… “Au fost extremi de barbari, am ajuns în arest aproape pe moarte cu leziuni foarte grave, dar seara politistii m-au scos la un consult intern sa nu îi dau în judecata pentru vatamare corporala. La control s-a constatat ca aveam aer în intestine si alveolele pulmonare pline cu sânge, si examenul radiologic facut ulterior a fost aranjat sa iasa în favoarea lor”, spune tânarul. Stiindu-se nedreptatit si fara nici un drept, Doru a rupt un cerceaf s-a sugrumat pâna a lesinat, fiind salvat de un coleg de celula. Între timp datorita situatiei penibile în care a fost pusa reputatia familiei, bunicul Mihaila, fost ostas în garda Regelui Mihai, a decedat de suparare, în timp ce Doru a fost transferat la puscaria Jilava la camera nr. 1, alaturi de tâlhari si criminali deosebit de periculosi aflati sub tratament. A fost condamnat pentru ultraj si astfel a ajuns închis în aceeasi celula cu cei mai periculosi violatori, criminali si pedofili. Fiind lucid, acesta a primit doar un tratament usor pentru a putea avea grija de ceilalti. “Mai târziu s-a constatat ca sufar de o depresie repulsiva suferita în timpul incidentului din seara arestarii si atunci nu înteleg de ce m-au tinut bolnav peste 11 luni într-o puscarie si nu am fost redat familiei”, se confeseaza Doru. În tot acest timp, reghineanul a fost martorul multor tratamente inumane, la care au fost supusi colegi de celula mai slabi din partea veteranilor, care se distrau terorizându-i sau violându-i pe cei mai slabi. Doru a avut mare noroc cu cunostintele de arte martiale pe care le dobândise în libertate, ceea ce impunea respectul colegilor de detentie. În timpul detentiei Doru a salvat patru vieti intervenind între grupurile rivale din penitenciar, riscându-si de multe ori viata. Atitudinea lui pozitiva a convins autoritatile ca merita eliberat pentru buna purtare, ceea ce s-a si întâmplat dupa 11 luni de detentie. Totusi, a mai platit 25 de milioane de lei vechi plus dobânda la Casa de Asigurari, cheltuielile de judecata, dar libertatea era cea mai importanta.

Revenirea la libertate…

gust amar si dor de duca

Reîntors acasa, reghineanul a încercat sa se angajeze si sa îsi refaca viata de la zero, dar s-a lovit de reticenta patronilor care renega persoanele care au facut puscarie, dupa trei zile de proba de lucru a fost dat afara de un patron care i-a reprosat ca nu are nevoie de pârnaiasi si azi face campanie electorala promitând ca va ajuta oamenii. “Ieri am fost dupa gratii si azi sunt aici, cunosc fenomenul, 80% din cazurile celor care au intrat odata în puscarie se reîntorc, dar daca analizele medicale ar fi gratuite pentru cei eliberati din penitenciar cu siguranta multi ar alege sa munceasca, daca li s-ar oferi o a doua sansa. Am încercat de nenumarate ori sa ma angajez dar fara rezultat, când aflau patronii mei ca am fost închis se descotoroseau de mine diplomatic sau chiar mi s-a spus verde în fata. Vinovat sau nu, pentru ei nu conteaza, te eticheteaza ca pe un golan care nu mai are dreptul sa se reabiliteze în societate, autoritatile nu au plan special pentru acesti oameni, nu li se mai da a doua sansa si

atunci ne miram ca românii ajung sa terorizeze occidentul cu violouri si crime, astea sunt repercusiunile sistemului care renega puscariasii”, a spus reghineanul cu tristete. Respins de societate, Doru a muncit cu ziua pe la vecini sau prieteni dar nu putea continua o viata întreaga în acest mod, a refuzat sa fie destabilizat de un sistem surd si orb la problemele cu care se confrunta o persoana iesita dintr-un penitenciar si a fost obligat sa aleaga sa munceasca în strainatate în Germania si cu siguranta nu e singurul caz. “Daca nu as fi fost un sportiv bun as fi fost un om mort în puscarie, daca nu as fi fost credincios ajungeam din nou dupa gratii iar daca continuam sa ramân în tara probabil ma batjocoreu toti ca pe un tâlhar si în final ajungeam un cresetor. Azi cred ca numai Dumnezeu ne poate face dreptate în România, el e singurul care într-o zi îi va rasplati pe toti dupa ceea ce au facut”. Singurul regret al tânarului este ca Anca, iubita lui, nu si-a cerut scuze niciodata pentru ca l-a înselat. Doru a iertat-o si pentru faptul ca a renuntat la nunta lor în saptamâna în care trebuia sa aiba loc, plecând în Germania lasându-l singur cu toate datoriile la restaurant si cu rusinea în fata oamenilor. “Când s-a întors în tara m-a sunat sa o astept la gara, era batuta, eu eram în Cluj, lucram la o firma de paza, nu aveam bani la mine, dar pentru ea mi-am vândut bocancii din picioare la un chiosc de ziare sa pot sa platesc un taxi si am ajuns la Reghin descult sa fiu umarul pe care poate plânge… dar m-am resemnat, poate recunostinta e miezul iubirii de care eu nu am avut parte”, a concluzionat Doru.

Robert MATEI