Sarazinul nuclear
La un an de la victoria sa neașteptată în cele mai strânse alegeri prezidențiale din istoria Iranului, popularitatea controversatului lider Mahmud Ahmadinejad în propria țară și în lumea musulmană este mai mare decât oricând. Ascensiunea politică a lui Ahmadinejad contrazice teza promovată cu insistență de Statele Unite, potrivit căreia președintele iranian, considerat de americani drept principala amenințare la adresa păcii mondiale, se confruntă cu germenii unei insurecții populare.
Surse diplomatice occidentale din Teheran au recunoscut că sprijinul de care se bucură președintele este în creștere, sfidând astfel pronosticurile făcute după alegerile din iunie 2005 care spuneau că Ahmadinejad nu va rezista în funcție mai mult de trei luni. “Este mai popular decât în urmă cu un an. Cred că are o rată a popularității de 70 la sută. Știe să se prezinte ca un om simplu făcând o treabă cinstită. Se simte ca peștele în apă când comunică cu oamenii obișnuiți.”, este de părere Nasser Hadian-Jazy, profesor de științe politice la Universitatea din Teheran. Opiniile lui Jazy sunt împărtășite și de diplomații vestici din capitala iraniană. Unul dintre aceștia a declarat sub acoperirea anonimatului că Ahmadinejad a galvanizat populația plasându-se în postura de oponent credibil al Statelor Unite în problema programului nuclear iranian: “Un indiciu al puterii sale este modul în care a reușit să mobilizeze opinia publică în chestiunea energiei nucleare. Dacă s-ar organiza alegeri astăzi, ar învinge. Ar fi fost posibil ca Ahmadinejad să fie făcut răspunzător de către guvern dacă Iranul era adus în fața Consiliului de Securitate. Dar, în situația prezentă, el devine tot mai puternic.”
O altă temă exploatată cu succes de Ahmadinejad a fost cea a criticării Israelului și a negării Holocaustului. Fostul ambasador al Iranului în Marea Britanică, Sayed Mohammad Adeli, crede că diatribele anti-israeliene l-au propulsat pe Ahmadinejad în poziția de lider al lumii musulmane:”Oamenii de rând consideră admirabilă rezisența lui Ahmadinejad. El a devenit un erou în ochii maselor”.
La creșterea popularității lui Ahmadinejad a contribuit și faptul că acesta nu s-a dovedit atât de conservator în problemele sociale precum se aștepta multă lume. Atacurile la adresa privilegiilor de care se bucură unii clerici din elita religioasă iraniană, ca și recentele sale încercări de a permite accesul femeilor la meciurile de fotbal, au avut un mare impact în rândurile populației. În plus, există percepția larg răspândită că președintele iranian nu este corupt.
Toate aceste atuuri l-au ajutat pe Ahmadinejad să contracareze, cel puțin la nivelul opiniei publice iraniene, arabe și musulmane, masiva ofensiva mediatică lansată de Statele Unite cu scopul de a izola Iranul și de a compromite imaginea publică a liderilor de la Teheran. Fapt și mai îngrijorător pentru americani, un recent sondaj de opinie realizat la nivel planetar a arătat că majoritatea opiniei publice din principalele țări ale lumii consideră că Statele Unite reprezintă o amenințare mai mare decât Iranul la adresa păcii mondiale.
Criticii lui Ahmadinejad țin să avertizeze însă că principala sa calitate – intransigența și fermitatea principiilor -, s-ar putea dovedi călcâiul lui Ahile al președintelui iranian, fanatismul lui religios riscând să atragă întreaga omenire în prăpastia unui conflict internațional cu consecințe dintre cele mai funeste. (I.B.)
