Educație de avarie
De douã sãptãmâni asist uimitã la desfãșurarea uriașã de panouri cu lozinci anti-Guvern, la scandãri de sloganuri, demne de un copywriter extrem de bine plãtit, la negocieri furtunoase purtate între un Cabinet înfuriat și un grup de lideri furioși cã și în acest an învãțãmântul, cã despre el era vorba, rãmâne Cenușãreasa bugetului de stat.
M-au animat când sentimente pro-sindicaliștii cadre didactice, când pro-Guvern. Când mi-a venit sã-i înjur, când sã-i felicit. Am trãit și eu conectatã la priza neputinței guvernamentale de a le promite mai mult și m-am solidarizat cu demersurile profesorilor, învãțãtorilor, educatorilor sãtui sã înghitã de 15 ani mizeria promisiunilor.
Și am încercat sã înțeleg. Ce l-o fi determinat pe Ioan Sãcãrea, liderul Spiru Haret din Mureș, altfel un social-democrat recunoscut, sã își uneascã forțele cu cele ale lui Cornel Crucean, președintele Sindicatului din Învãțãmântul Preuniversitar, un creștin-democrat declarat. Bãnuiesc cã tremurul și slãbiciunea cabinetului condus de Tãriceanu s-a simțit pânã la noi, ardelenii de provincie.
Nesiguranța guvernanților i-o fi determinat pe liderii de sindicat sã decidã cã acum e momentul? Acum ori niciodatã? Sau mizeria, zilnic constatatã în sãlile de clasã, zugrãvite și mobilate din banii pãrinților, sã le fi trezit conștiința dascãlilor cuprinsã de amorțirea promisiunilor Guvernelor care s-au succedat la conducerea României.
Dincolo de motivele altruiste care i-o fi mânat pe formatorii noștri, nu pot sã nu mã opresc o secundã asupra anilor care au trecut. Dominați de o tãcere apãsãtoare, de acea pace socialã, cu care se laudã și acum parlamentarii PSD de Mureș sau liderii județeni ai social-democraților când își pun tunurile pe “neputincioșii” aliați sau când își bat joc de promisiunile lor futuriste, implicit nerespectate.
Dincolo de înțelegerea cã “așa nu se mai poate”, cã batjocura naște manifestãri paroxiste, mã exaspereazã trezirea asta subitã la realitatea vieții dure, mizere, a dascãlilor. Situația lor nu s-a înrãutãțit acum în 2005, când bugetarii au funcționat pe baza sumelor aprobate de fostul Parlament. Majoritar social-democrat. Pe baza unui buget re-rectificat. Suplimentat.
Mi-este dificil, dacã nu imposibil sã înțeleg de ce protestele nu au mãturat fosta guvernare, cadrele didactice acceptând în masã explicațiile liderilor sindicali: Tãriceanu și Vlãdescu sunt de vinã.
De ce sunt îngãduitori cu un Geoanã care declarã: bugetul este construit pe un fond fals, doar de dragul discursului solidarizant, care nu spune nimic?
Oricât mi-aș respecta profesorii, nu pot sã nu vãd cã astãzi diluarea valorilor atât în rândul acestora cât și a elevilor este frustrant de prezentã. Nocivã. Iar superficialitatea o nouã modã, care se poartã, musai, cu costisitoarele meditații. Neimpozitate. I-aș întreba pe dascãli, dacã și-ar face o evaluare realã, care ar fi prețul muncii lor?
de Ligia Voro
