Culți și…desculți

O rubrică mai veche și pe gustul cititorilor, Culți și desculți, am încercat să relansăm în acest număr al Ziarului de Mureș. Ieri, fiind Ziua Poliției, ne-am gândit să facem un sondaj de opinie despre Poliția de “proxenitate”. Cuvânt destul de greu de pronunțat și cu înțeles de neînțeles, după cum veți vedea.

Am ales la întâmplare de pe site-ul primăriilor din județul Mureș, câteva numere de telefon pentru a mă interesa de părerea aleșilor locali, despre activitatea Poliției. Ideea nu a fost prea fericită, pentru că din cinci telefoane, patru sunau în gol, iar unul suna ocupat minute în șir. Pe numărul primăriei din Șăulia, mi a răspuns o voce de femeie, care spunea că de cinci ani are acest număr de telefon și că e casă particulară din Band. Am rugat-o totuși să-mi răspundă la întrebarea: ce părere are despre poliția de “proxenitate”. Avea o părere proastă, “pentru că era în cauză” . Anul trecut în iulie, trei “mascați” l-au ținut sechestrat pe fratele ei, handicapat de gradul doi, și i-au luat din casă, dar nici până astăzi poliția n-a găsit făptașii, că “asta-i poliția noastră.” La primăria din Albești, după lungi insistențe, mi-a răspuns o voce feminină, că are o părere bună despre poliția de “proxenitate”, deși n-a avut nevoie de ea, dar ” e bine să fie, să ajute oamenii în problemele lor”, “să restabilească ordinea pe stradă”… apoi m-a rugat să aștept, s-a consultat cu cineva din birou și a mai repetat că avem nevoie de poliție de “proxenitate”, întrebându-mă: “dar este necesar să vă spun numele?”. Nu, nu este necesar. Ajunge cât mi-ați spus: funcționar public. În paranteză, doar: poliția de…proximitate, adică cea din apropiere, cea de lângă noi ne poate fi de folos, nu cea de “proxenitate”.

Erika MARGINEAN