Eroarea Degeratu

Presedintele Traian Băsescu l-a numit, vineri, în functia de consilier de stat la Departamentul Securitătii Nationale din cadrul Administratiei Prezidentiale, pe generalul de armată Constantin Degeratu. Generalul Degeratu revine astfel în functia de consilier la Cotroceni, după ce în urmă cu cinci ani a detinut aceeasi functie, însă pe lângă alt presedinte.

Generalul Degeratu are o problemă majoră de imagine, cauzată de implicarea sa în reprimarea revolutionarilor de la Cluj, din decembrie 1989. O dată cu numirea în această functie importantă a celui care a conceput planul stradal de luptă a Armatei în Cluj-Napoca, sperantele românilor legate de aflarea “adevărului” cu privire la Revolutie sunt nule. Locotenent-colonel în 1989, Constantin Degeratu a fost cercetat alături de mai multi colegi din cadrul Comandamentului Armatei a IV-a pentru uciderea a 28 de demonstranti si rănirea altor 104. A fost scos basma curată si înaintat, după un deceniu, în cel mai înalt grad din Armata Română, cel de general de armată.

A semnat cereri pentru blocarea dosarelor Revolutiei
Constantin Degeratu este unul dintre semnatarii “notei informative” adresate, în 1990, procurorului general Gheorghe Robu, în care se solicita scoaterea de sub urmărire penală a inculpatilor din dosarul “Cluj 89”, pe motiv că procurorul militar care a instrumentat cazul, clujeanul Tit Liviu Domsa, este “subiectiv, răuvoitor si incompetent”. Nota semnată de Degeratu si colegii săi se alătura unei solicitări cu continut similar înaintate de gen. Topliceanu, de ministrul Apărării Nationale, Victor Stănculescu, si de ministrul de Interne, Mihai Chitac. Semnatarii adresei propuneau ca măsură urgentă scoaterea în rezervă si pensionarea procurorului Domsa, încălcând astfel grav principiul autonomiei institutiei Procuraturii Generale. 
Cu alte cuvinte, actualul consilier prezidential, Constantin Degeratu, semna în 1990 “note informative” către factorii de decizie în scopul blocării dosarelor Revolutiei. Ulterior, procurorul Domsa a demascat, într-o scrisoare adresată fostului presedinte, Ion Iliescu, imixtiunile si presiunile exercitate asupra celor însărcinati cu ancheta. Protestul a rămas fără ecou. Totusi, procurorul Domsa a finalizat ancheta, în aprilie 1990, si i-a inculpat pe ofiterii MApN Iulian Topliceanu, Florian Caba, Valeriu Burtea, Vasile Lates, Ioan Cocan, Ilie Dicu, Dando Carp si Gheorghe Iacob. La scurt timp i-a fost retras dosarul. Inculpatii nu numai că au fost eliberati, dar multi dintre ei au fost avansati în grad si au ocupat functii importante în Armată.

Fiind seful SMG,
nu a fost pus sub acuzare
Dosarul “Cluj 89” a ajuns pe masa procurorului militar Gheorghe Surdescu. Scenariul s-a repetat. În februarie 1998, procurorul general Sorin Moisescu a ordonat retragerea dosarului din mâinile procurorului Surdescu, oferind si un posibil “argument”: încercarea acestuia de a “culpabiliza” Armata română. Dosarul a fost finalizat în luna mai a aceluiasi an, de către generalul Dan Voinea. Constantin Degeratu, la acea vreme sef al Statului Major al Armatei, nu a fost pus sub acuzare.
Presa a dezvăluit în mod repetat tentativele de musamalizare a dosarului “Cluj 89”. În urma unei descinderi realizate de reporterii ZIUA la sediul Parchetului General, acestia au constatat că dosarul revolutiei clujene zace prin sertare si că nici un procuror nu întoarce vreo filă din el. În acest context, este relevant fragmentul din declaratia dată de Constantin Degeratu în fata procurorilor militari, în care mentiona că în 18 decembrie a trecut la “elaborarea unei variante de actiune pentru apărarea frontierei de vest”. Culmea este că, în decembrie 1989, nici o unitate militară nu a fost pozitionată în Cluj la intrările în oras, ci în locurile în care se stia că se află manifestanti. În mod normal, dacă se punea problema apărării orasului de o eventuală invazie, unitătile militare trebuiau pozitionate în zonele strategice ale orasului.

A dat ordin militarilor “să tacă”
Constantin Degeratu a continuat să se implice în blocarea dosarelor Revolutiei si în perioada în care era sef al Statului Major al Armatei. În vederea împiedicării aflării adevărului privind evenimentele din 1989, Degeratu a emis faimosului Ordin nr. 522 din 19.11.1997, prin care militarilor si civililor din subordinea MApN li s-a interzis să se prezinte organelor de anchetă fără aprobarea ministrului Apărării.
Mai mult, în aprilie 2001, generalul Degeratu stârnea din nou interesul presei prin declaratiile pe care le făcea în fata Curtii Supreme de Justitie privind evenimentele din 1989. El a afirmat atunci că nici una dintre guvernările de după 1989 nu a avut curajul “să rezolve politic dosarul Revolutiei”. Vom vedea dacă Traian Băsescu o va face, consiliat fiind de unul dintre cei care au conceput planurile de reprimare a revolutionarilor clujeni, în decembrie 1989.

În CV-ul publicat pe site-ul oficial al Presedintiei României, Constantin Degeratu mentionează următoarele: “În perioada 1973-1989 nu am avut dreptul de a îndeplini functii de comandă sau de conducere în Armata Română din cauza criteriilor politice restrictive impuse împotriva cadrelor militare care aveau rude cu diferite probleme (socrul a fost declarat chiabur si a refuzat să se înscrie în CAP; trei frati ai sotiei sunt preoti; doi frati ai sotiei au plecat ilegal în străinătate: unul în Italia – 1986, altul în SUA, în anul 1985). Din acelasi motiv, dar sub pretextul lipsei stagiului la comandă, în perioada 1990-1996 mi s-a refuzat dreptul de a fi numit comandant de mare unitate”. De asemenea, Degeratu mentionează în CV-ul său: “în luna martie 2001, am fost trecut în rezervă înainte de termen din motive politice, de către regimul instalat în decembrie 2000.
Prezentăm mai jos câteva date
din acest CV
*Constantin Degeratu s-a născut în 2 noiembrie 1948, în Ceptura, judetul Prahova. Este căsătorit si are doi copii majori. Este doctor în Stiinta Militară.
Cariera profesională:
*2004 – Cercetător stiintific principal – Institutul Român de Studii Strategice,Bucuresti;
*2004 – Consultant (expertiză militară si juridică), Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie (ITCY);
*2001-2004 – Profesor de Studii de Securitate pentru Europa Centrală, Centrul European de Studii de Securitate “George C. Marshall”, Garmisch-Partenkirchen, Germania;
*2000 decembrie-2001 martie – Secretar General al Ministerului Apărării Nationale;
*2000 februarie-noiembrie – Consilier prezidential pentru Securitate Natională, Apărare, Sigurantă si Ordine Publică; Membru al CSAT;
*1999 septembrie – 1997 ianuarie – membru al CSAT;
*1997 ianuarie-2000 februarie – seful Statului Major al Armatei;
*1995 decembrie – 1997 ianuarie – Loctiitor al sefului Directiei de Operatii din Statul Major General;
*1990 mai-1994 decembrie – seful Sectiei Operatii, Comandamentul Armatei a IV-a “Transilvania”, Cluj-Napoca
*1983- 1990 – Ofiter 1 (Cercetare stiintifică), Sectia Operatii, Armata a IV-a
*1982 – 1075 – ofiter 2 si 3 în Armata a III si a IV-a;
*1973-1975 – seful Cercetării, Batalionul 26 Vânători de Munte “Avram Iancu”, Brad;
*1969 decembrie-1971 septembrie – Comandan1t de pluton

Romana CHISU