Uncategorized

Eugen Crișan, prezent la comemorarea lui Coposu

Supranumit „Președintele moral al României”, Corneliu Coposu a fost comemorat sâmbătă, 8 noiembrie, la Penitenciarul din Râmnicu Sărat, printr-o slujbă religioasă și un parastas de pomenire, la 13 ani de la trecerea sa în eternitate. La manifestări a participat și Eugen Crișan, candidat din partea Partidului Democrat Liberal la funcția de deputat pe colegiul numărul 5 Miercurea Nirajului – Sângeorgiu de Pădure – Sovata.

Reporter: Spuneți-mi vă rog câteva cuvinte despre participarea dumneavoastră la comemorarea lui Corneliu Coposu de la Râmnicu Vâlcea.

Eugen Crișan: În data de 8 noiembrie, la Râmnicu Sărat, de ziua arhanghelilor Mihail și Gavriil am luat parte un moment comemorativ pentru Corneliu Coposu și Ion Mihalache. Evenimentul a însemnat un parastas pentru cei doi și în special pentru Corneliu Coposu de la moartea căruia s-au împlinit 13 ani, urmat de un simpozion organizat la sediul primăriei din localitate la care au participat atât lideri PNÅ¢ cât și alți membri și simpatizanți din țară. Trebuie să precizez că am participat în nume personal, împreună cu soția, fiind invitat de către organizatori. De fapt, mi-am făcut un obicei ca în ultimii 18 ani să particip anual, în luna februarie, la momentele comemorative care au loc la închisoarea din Sighetul Marmației, în timp ce la Râmnicu Sărat m-am aflat pentru prima dată la pușcăria unde au fost închiși liderii țărăniști. Se știe, aceasta a fost una dintre cele mai grele închisori din țară, denumită „Pușcăria tăcerii”, deoarece acolo deținuții politici nu aveau voie să vorbească între ei. Nici măcar gardienii nu discutau cu cei închiși și între ei, iar pe coridoare umblau astfel încât să nu producă zgomote, să fie o liniște mormântală, pentru a creea o presiune psihică asupra deținuților. A fost o vi­zită emoționantă, deoarece e de datoria noastră să păstrăm în memorie persecuțiile fizice și morale făcute asupra foștilor deți­nuți politici indiferent de culoarea lor politică. Din punctul meu de vedere ca și scop în sine, comemorarea a fost o reușită, deoarece, pentru a putea să evităm ceea ce s-a întâmplat, este bine să se cunoască nenorocirile prin care au trecut înaintașii noștri. Ceea ce mă bucură este că printre cei aproximativ 300 de persoane care au participat la toate manifestările s-au numărat foarte mulți tineri.

Reporter: Ați avut ocazia să îl cunoașteți pe Corneliu Coposu?

Eugen Crișan: Da, sigur, prima întâlnire cu Corneliu Coposu am avut-o în 1990. Pentru mine, două mari personalități sunt deosebit de importante, modele umane pe care le respect cu desăvârșire: cardinalul Alexandru Todea și Corneliu Coposu. Am avut privilegiul să îi cunosc pe amândoi și pot să spun: Corneliu Coposu era un om de o anvergură impresionantă, care ca mulți alții au reușit să înfrunte regimul comunist cu demnitate și curaj. Ce e impresionant e faptul că acești oameni n-au avut nici un dram de dorință de răzbunare. Corneliu Coposu avea o față senină, era un om democratic, din dialogul cu dânsul am simțit că nu dorea altceva decât construcția democrației din România și nicidecum răzbunarea față de nernorocirile care s-au abătut asupra lui. Acest lucru l-am simțit și în dialogul pe care l-am avut cu cardinalul Todea, pe care l-am cunoscut mai bine, prima noastră întâlnire fiind consemnată în perioada adolescenței.

Reporter: Ce înseamnă pentru dumnea­voastră personalitatea lui Corneliu Coposu și cât de important este sacrificiul său pentru demo­crația din România?

Eugen Crișan: Se spune că dacă ar mai fi trăit un an-doi soarta și istoria României de astăzi ar fi fost alta, ceea ce cred și eu. Pentru mine personalitatea lui Corneliu Coposu înseamnă enorm, începând de la modul de a gândi politic, seriozitate, atașament pentru principiile și valorilor europene, până la lupta continuă pentru democrația desă­vâr­șită, pentru tot ceea ce înseamnă valoare adevărată și mod de manifestare politică. Întâlnirile cu Corneliu Coposu m-au marcat și mi-au călăuzit modul de abordare politică, chiar m-am gândit foarte mult ce fel de forță interioară trebuie să aibă un om pentru a suporta supliciul la care a fost supus atâția ani și aproape că nu pot să dau un răspuns. Dacă doriți vă povestesc o întâmplare din adolescență cu o discuție cu cardinaul To­dea, care va fi probabil răspunsul pe care încerc să îl ofer întrebării dumneavoastră. Aveam undeva la 16-17 ani și vorbeam cu cardinalul Todea care îmi povestea nenorocirile care se întâmplau în pușcărie, la ce acte de cruzime au fost supuși atât fizic cât mai ales moral și povestindu-mi aceste lucruri, mie, un tânăr adolescent. Ascultam nedu­merit și în același timp nu puteam în­țelege cum un om poate să stea în pușcărie pentru niște principii și valori, pentru o cauză. L-am întrebat, în naivitatea mea: „Bine părinte dar totuși cum ați rezistat acelei presiuni, acelei nenoriciri din pușcărie?” S-a luminat la față a ridicat mâinile în sus și a spus: „Credința, copile!” Numai credința în Dumnezeu și în valorile demo­crației universale și în primul rând în om au putut să îi facă pe acești oameni să reziste!

A consemnat Alexandru TOTH

Corneliu Coposu a murit în urma cu 13 ani, pe 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer. El s-a născut în Salaj, la Bobota și a fost secretarul personal permanent al lui Iuliu Maniu. A fost arestat de comuniști la 14 iulie 1947, împreună cu întreaga conducere a PNÅ¢, iar, după nouă ani de detenție, în 1956, a fost condamnat pentru “înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”. În total, a avut 17 ani de detenție, în penitenciarele Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla și Sighetul Marmației.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close