Comunicarea diagnosticului, o dilemă?
Sunt primii care află despre diagnosticul crunt al pacienților lor. Iar cea mai dificilă sarcină care le revine medicilor este aceea de a-i informa pe pacienți despre boala pe care o au. Sunt cu toții de acord că nu trebuie să le ascundă diagnosticul, însă trebuie să procedeze cu multă diplomație.
Dan Magheru, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică Hunedoara consideră că o mare importanță o are comunicarea non-verbală, când pacienții trebuie să afle un diagnostic grav. „Între medic și pacient se stabilește un consens tacit, iar pacientul realizează de obicei că se află într-o stare gravă. Comunicarea non-verbală nu mai lasă, de foarte multe ori loc de cuvinte, pacientul dând-și seama din atitudinea și privirea medicului când se află într-o situație gravă. Când acest lucru nu se întâmplă, comunicarea cu pacientul trebuie să se facă fără menajamente. Evident, aparținătorilor trebuie să le spunem franc în față care este situația. Factorul psihic are un rol decisiv în vindecarea bolnavilor”.
Elisabeta Mezo, medic șef secția Oncologie, în cadrul Spitalului Județean Deva consideră că pacientul trebuie să ia, în cele din urmă, decizia. „Conform prevederilor legale, trebuie să-i explicăm pacientului adevărul despre starea lui de sănătate, pentru ca el să ia decizia cea mai bună în ceea ce privește evoluția lui viitoare. Trebuie să-i explicăm exact care este modalitatea în care se poate rezolva cazul său, prognosticul în cazul său. Este o falsă protecție a bolnavului ascunzându-i adevărul. Boala poate progresa destul de repede, iar pacientul să-și piardă astfel încrederea în medicul care i-a dat la început asigurări că totul este bine și va spune că el nu este bun. Evident, unui medic nu îi este ușor să-și anunțe pacientul că are cancer. Din acest motiv, munca în oncologie este extrem de stresantă”.
Lucian Vâță, medic primar oncolog, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara: „Majoritatea pacienților vor să li se spună franc în față ceea ce au, însă nu este ușor să le spui verdictul. Mulți vin în stadii avansate ale bolii, când, din păcate, nu se mai poate face nimic. Cancerul de sân este cea mai prezentă afecțiune oncologică la femei, fiind depistată însă în stadii avansate, când apare tendința de negare a bolii. Dacă te implici emoțional, ca medic, nu poți lua deciziile cele mai bune. Iar un lucru este cert, pacienții trebuie să afle de la medic care este boala lor”.
Cum să-i spui unui părinte de copilul său, infectat cu HIV
Silviu Morariu, șeful Clinicii de Boli Dermato-Venerice din Târgu Mureș, recunoaște că nu a avut de comunicat foarte multe diagnostice ale unor boli incurabile. În schimb, s-a confruntat că alte cazuri delicate, în cazul bolilor venerice curabile. “Trebuie în primul rând să fii conștient de probabilitatea acestui diagnostic, deoarece nu poți induce pacientul în eroare cu presupuneri. Trebuie să comunici cu bolnavul la nivelul lui și nu trebuie să minimalizezi problema. De multe ori pacienții pot fi șocați, unii nu acceptă diagnosticul. De aceea este important ca pacientul să lupte pentru a urma tratamentul”, spune Morariu. Medicul spune că cele mai delicate situații sunt cele în care trebuie să comunice infecția cu o boală venerică, fapt ce generează conflicte între soți sau parteneri. În cazul bolilor incurabile, Morariu spune că “Este întotdeauna greu să-i spui unui părinte de copilul său, infectat cu HIV”.
Pe Marius Coroș, șeful Clinicii de Chirugie III Târgu Mureș, l-am prins exact în momentul în care trebuia să facă acest lucru. “Comunicarea cu pacientul depinde de la caz la caz. Trebuie ținut cont și de profilul psihic al bolnavului și, cel mai important, să nu omori speranța. Pentru că în medicină nici un diagnostic nu e definitiv. Și am avut un caz în care le-am comunicat aparținătorilor că pacientul mai avea de trăit aproximativ șase luni, iar acesta trăiește de opt ani, bine-mersi. Mi-a fost învățătură de minte, așa că speranța, argumentată, este un lucru esențial”.
Diana PURDEA
Corina ALBOTA
