Reabilitarea termică: cum o facem?

Acest material este destinat tuturor celor interesați de termoizolare și face parte din preocupările redacției de a oferi informații pertinente și specializate legate de reabilitarea termică a clădirilor, riscurile și problemele pe care le implică.

Pe lângă implicațiile legate de creșterea confortului termic, trebuie avute în vedere și alte aspecte pe care încercăm să le dezvoltăm în materialele pe care vi le oferim. De la calitatea materialelor utilizate, la calitatea montării propriu-zise a termoizolației până la aspectul final și problemele legate de „peticirea” blocurilor, toate sunt aspecte care pot anula efortul financiar de termoizolare.

Vremea termoizolației

Toamna deja și-a făcut simțită prezența prin scăderea temperaturilor și vremea mohorâtă, dar și prin anunțata începere a anului școlar. Dacă până acum ne-am bucurat de vară și de căldură, cei mai mulți dintre noi se gândesc cu îngrijorare la iarna care vine, la facturile la încălzire și, de ce nu, la termoizolarea locuinței. Dincolo de funcționalitate, dincolo de economiile realizate la încălzire, precum și la un grad mai ridicat de confort.

Confort:

Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică;

Ansamblu de condiții care constituie comoditatea vieții materiale;

Totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică;

Comoditate a vieții, bunăstare; comoditate, liniște, tihnă.

Fabula cu greierele și furnica, dacă tot vorbim de începerea anului școlar, este încă o data de actualitate, însă, din păcate, îngrijorările legate de viitor datorate crizei financiare, precum și lipsa fondurilor pentru renovarea locuinței sunt probleme cu care se confruntă cei mai mulți proprietari de locuințe.

Totuși, chiar în cazul în care există fondurile pentru termoizolarea apartamentului în care locuim, care sunt problemele pe care trebuie sa le avem în vedere?

Funcționalitate și eficiență

În cazul termoizolării apartamentului de bloc, riscul ca investiția să nu își dovedească eficiența este mare, datorită următorilor factori:

1. Termoizolarea „pe bucăți” sau „peticirea” suprafețelor exterioare ale blocurilor, în funcție de numărul de apartamente ai căror proprietari nu au mai așteptat sprjinul statului și au început reabilitarea termică pe cont propriu. Riscuri:

a. Randamentul de funcționare a sistemului termoizolant este compromis dacă termoizolarea fațadei nu se realizează cu minim 0,5 m peste nivelul tavanului și sub nivelul pardoselii pentru a evita pierderile prin punțile termice ce se creează în aceste zone

b. Etanșeizarea termosistemelor în partea superioară împotriva infiltrațiilor de la apa pluvială

2. Achiziționarea de componente separate, în locul unui sistem termoizolant complet, garantat de un producător și posesor al unui certificat de agrementare. Riscuri:

a. În lipsa unor materiale de calitate, cu certificat de garanție oferit de producător, investiția este din start îndoielnică

b. Sistemele termoizolante au în componență pe lângă clasicul polistiren (care trebuie să fie cu grosimea de cel puțin 10 cm în cazul blocurilor), plasa de armare (la o plasă de calitate inferioară, există riscul „dizolvării” acesteia în masa de șpaclu care o acoperă, astfel rolul ei de armare și „prindere” a polistirenului este compromis; lipsa șinei de soclu care permite intrarea rozatoarelor sau chiar a păsărilor sub sistemul termoizolant;

3. Utilizarea unor meșteri sau firme care nu oferă garanție pentru lucrare. Riscuri:

a. Montarea plăcilor de termoizolație ne-etanș, cu rosturi între ele, rost acoperit apoi cu masa de șpaclu armată și cu tencuială, fiind astfel invizibil la recepția finală a lucrării, dar aceste rosturi se vor vedea în fiecare primăvară și toamnă, când pe această zonă se va pierde căldura și astfel pe suprafața termosistemului se creează condens, determinând, în timp, producerea de fisuri și exfoliere a stratului de tencuială decorativă.

b. Slaba etanșare a termosistemului în zona de îmbinare cu uși și ferestre, prin neutilizarea profilelor de etanșare sau a benzilor de etanșare, aceasta determinând apariția de fisuri pe lângă tocul ușilor sau ferestrelor, infiltrații de apă și implicit deteriorarea termosistemului.

c. Utilizarea de către constructori a unui polistiren expandat cu parametri tehnici (densitate, compresiune, etc) care reduce costurile într-adevăr, dar care face aproape inutilă investiția în termoizolare

4. Înlocuirea ușilor și ferestrelor exterioare precum și tâmplăria de acces în bloc cu una performantă energetic

5. Termo–hidroizolarea terasei planșeului peste ultimul nivel

6. Izolarea termică a planșeului peste subsol

Aspect

Călătorind prin România, în orașe mari sau mici, aspectul blocurilor ridicate înainte de 1990 ne deprimă și ne întristează. Aspectul balcoanelor, adevarate depozite de gunoaie la vedere, fațadele crăpate și gri, ușile de intrare în bloc cu geamuri sparte sau acoperișurile din materiale, culori sau de dimensiuni variabile, toate contribuie la aspectul trist al orașelor noastre, fie că vorbim de capitală sau de orașe mai mici sau mai mari.

Printre blocurile gri, au apărut în ultimii ani și alternative. Blocuri noi, construcții de calitate mai bună sau mai proastă, cu sau fără finisaje spectaculoase, care au adus o nouă speranță pentru calitatea vieții și confortul locuinței.

Blocurile gri, la o privire mai atentă, au început și ele să-și lepede vechea imagine prăfuită și să primească „haine” noi. Pe unele străzi sunt doar câteva pete de culoare, apartamente termoizolate și vopsite în culori vii, pe alte străzi blocuri întregi care, prin grija proprietarilor, au fost termoizolate.

Ce s-a întâmplat între timp cu aspectul orașului? Vechile blocuri gri sunt acum blocuri peticite colorat, în care proprietarii se bucură că datorită efortului lor de a-și termoizola apartamentul, vor plăti mai puțin la iarnă, vor avea mai multă căldură și confort. Așa este?

Sandu TUDOR