Falimentul scuzabil al micilor datornici
Cum ar fi, ca mâine dimineață, sătul că nu îmi mai pot plăti ratele la bănci să mă declar, eu, persoană fizică, în insolvență? Să merg în fața unui judecător, cu un plan de redresare financiară, care să îmi aprobe să returnez numai 75% din datoriile către bănci, conform planului respectiv, sau anticipat, fără să mai am grija restului de 25%? Fără să rămân prin nicio bază de date ca răuplatnic, curat ca lacrima? Cum ar fi? Pentru mine, și pentru alți sute de mii de “îndatorațiâ€, ar fi o mană cerească, un ajutor nesperat, o intervenție divină – că tot e Paștele aproape. Pentru sistemul bancar și pentru economie ar fi însă extrem de nociv! Și nu sunt eu cel mai aprig apărător al băncilor, de vreme ce mă lupt cu ele de ani buni în credite, dobânzi și comisioane ascunse.
Scenariul de mai sus este însă foarte plauzibil și se află la un vot distanță de a fi pus în aplicare. Inițiativa legislativă aparține unui senator al puterii, pedelistul Iulian Urban, și a trecut în mare viteză prin Senat, cu 72 de voturi pentru și 3 împotrivă. Totul depinde acum de Camera Deputaților, cu rol decizional. Proiectul respectiv, care dorește să reglementeze situația debitorilor persoane fizice care au ajuns într-o situație de supraîndatorare și nu mai pot face față datoriilor, ridică însă mari semne de întrebare. Este adevărat că domeniul respectiv trebuie reglementat cumva, pentru că în momentul de față băncile pot executa teoretic cam orice bunuri și venituri ale debitorului, pe termen nelimitat pentru a-și recupera integral creanțele, în ciuda faptului că în contractele de credit acestea nu sunt enumerate explicit. Numai, că, dacă vedem argumentele bancherilor și aruncăm o privire dincolo de sintagmele “băncile trag pielea de pe noiâ€, “au făcut destul profit în ultimii 10 aniâ€, “să mai piardă și băncile nu doar populațiaâ€, constatăm că o asemenea lege, atât de aproape de a fi în vigoare, nu poate face un bine sistemului economic românesc.
Întâi, potrivit ultimelor informații, peste 10% dintre clienții persoane fizice au în prezent restanțe la plata ratelor la credite și băncile execută pe bandă rulantă câteva sute de astfel de clienți pe lună. Totalul creditelor acordate persoanelor fizice este 24 de miliarde de euro. La un calcul sumar, susțin bancherii, dacă numai 10% dintre clienți – cei care au în acest moment probleme – ar intra în insolvență și ar ajunge să achite numai 75% din datorii, băncile ar pierde brusc undeva la 600 de milioane de euro. Având în vedere că profitul sistemului bancar în 2009 a fost de numai 182 de milioane de euro, suma care s-ar pierde prin neplată arată uriașă. Cu toate astea, amendamentele depuse de Asociația Română a Băncilor la Comisia juridică din Senat nu au fost luate în seamă.
Apoi, cum vor fi diferențiați, analizați, verificați cei care sunt, în mod real, în situația de incapacitate de plată? Inițiatorul legii este foarte vag când vine vorba să clarifice acest lucru, menționând, la modul general, “persoanele care din diferite motive nu își mai pot plăti creditele de la bănci, fie că au fost dați afară de la serviciu, fie că li s-a micșorat salariul etc.†Ei se vor angaja, spune visător Urban, să nu facă cheltuieli exagerate, să nu plece în vacanță în Caraibe. Totuși, cine va spune și pe ce criterii dacă omul e “apt†pentru insolvență ori e un impostor? Judecătorul? Dacă ne vom trezi cu o avalanșă de clienți care și-au păstrat numai datoriile pe numele lor, iar averile le-au trecut pe soacre și fini? Aceia care au credite serioase, de milioane de euro, nu unul cu un amărât de credit contractat pentru a schimba geamurile la apartament? Toți vor veni să returneze, eșalonat sau dintr-un șut, 75% din datorie. Cine îți oferă azi un randament mai bun la o investiție? Să împrumuți un milion, de pildă, și să returnezi doar 750.000? Și la final, cine o să-i urmărească pe “insolvenții†respectivi până în Caraibe? SIE, Doamne iartă-mă?
În cele din urmă, a calculat cineva răul pe care l-ar putea întoarce băncile înspre economie și populație în încercarea lor de a-și recupera pierderile provocate de o astfel de lege? La momentul intrării în vigoare, legea lui Urban va aduce cu sine creșterea riscului de credit și automat un cost mai mare al creditelor ipotecare. Asta ne dorim? Acum, când băncile sunt presate de BNR să reducă dobânzile la credite și să reînceapă finanțarea economiei?
Trece sau nu trece această lege de Camera Deputaților? Senatorul Urban zice că da, pentru că 80% dintre parlamentari au credite la bănci. Bun argument, adică ei vor fi primii care vor intra în insolvență? În plus, și asta nu mai zice Urban, legea vine dinspre Putere, e populistă, vine în ajutorul sărmanilor iar nota de plată nu merge la Guvern, ci tot în sectorul privat. Ce vreți mai mult? Au intrat peste 100.000 de firme în faliment, de ce nu ar intra și câteva milioane de persoane fizice?
