Fericitele realitati despre Mos Craciun
Pustii nostri care mânuiesc mouse-ul si tastatura precum altii odinioara sapa si lopata (ori altii, mai recent, secera si ciocanul), care se simt “pe Internet” ca pestele in apa curgatoare, care incep a deprinde limba lui Shakespeare, a lui Voltaire sau a lui Schiller la scurta vreme dupa ce si-au lepadat definitiv scutecele par a nu mai putea fi dusi cu pluta. Situatie in care relatarile invaluite in mister si fulgi argintii, venite de la parinti sau bunici nu prea sunt sortite succesului. Cum adica, sa reziste un batrân, pe ditamai frigul, intr-o aventurare de la un capat la altul al Pamântului? Si cum, adica, in loc de Boeing sa foloseasca o biata sanie cu câtiva reni, chipurile antrenati sa zboare in sezonul de iarna? si, culmea, cum adica sa o ia la vale prin toate hornurile (de casa ori de bloc), fara sa se raneasca, fara sa se murdareasca si fara sa oboseasca! Si, peste toate, nimeni nu l-a vazut niciodata pe acest ins aducator de cadouri (de cele mai multe ori fix alea pe care ni le-am dorit) fata de care Superman paleste.
Ei, cam asa ar arata o prejudicianta despicare a firului in patru, atunci când nu e cazul. Urmata de inevitabila rapire a unuia dintre cele mai grozave episoade ale copilariei. Si nu numai. Sa nu ne bucuram de precocitatea tâncilor nostri atunci când bat hotarâti cu pumnul in masa afirmând cum ca stiu ei bine ca nu exista Mos Craciun (mânca-i-ar mama, de domni Goe!) Sa nu rostim cu multumire parinteasca faptul ca plodul nostru s-a maturizat inca de la gradinita intrucât nu mai vrea, nici in ruptul capului, sa creada in numitul Mos. Caci el, plodul, e mare si stie ca mami si tati sunt cei care se dau de ceasul mortii pentru a-i cumpara cadoul preferat. Asa ca, toata tevatura aia cu impachetatul pe ascuns si cu furisatul pe sub brad nu-i mare scofala… Ca pustiul cu Internetul la brâu stie el exact “la cât e ceasul”. Iar cei mari il sorb din ochi (nu-i fie de deochi!) de destept ce este.
Acuma, spuneti si dumneavoastra, nu-s mai fericiti copiii care cred din suflet si adultii care se incapatâneaza a pune suflet in existenta si venirea lui Mos Craciun? Toata povestea, tot fiorul, intreaga ambianta, puternicul iz de brad si sarbatoare ajung la apogeu prin prisma personalitatii lui Mos Craciun. Caci lectia de viata pe care el ne-o preda in fiecare an nu este cea cu imbuibarea de Craciun (din Ajun si pâna la Smurd), nici cea cu impopotonarea excesiva (a exteriorului nostru si a interiorului caselor noastre), ci este una adusa parca dintr-o alta lume. Dar destinata cu totul noua. Cea privind darnicia, bucuria de a face bine, satisfactia de a declansa un surâs. Cea a impacarii cu noi insine, cu aceia din jurul nostru si, de ce nu?, dupa puterile fiecaruia, cu universul. Fiindca una dintre minunatele cântari de Craciun sintetizeaza (poate mai bine decât altele) rostul marelui serviciu pe care ni l-a facut Dumnezeu: coborârea printre noi, pentru noi. “Pace pe pamânt si intre oameni buna invoire”. Simplu. si totusi, potrivit standardelor noastre, cumplit de complicat.
Iar daca punem lucrurile la locul lor fara sa cârtim la tot pasul si fara sa tot cautam probe stiintifice prin carti ori site-uri, observam ca fiecare isi are rostul lui in magica noapte de Ajun. Cerurile sunt deschise si daca suntem destul de atenti putem auzi corurile de ingeri. Putem admira steaua care i-a calauzit pe magi si putem simti minunatele arome de smirna si tamâie. Asa ca nu-i deloc de mirare daca in acest peisaj spiritual repetitiv, dar unic se profileaza, la un moment dat, silueta inconfundabila a lui Mos Craciun, mereu bine dispus, asezat confortabil in sania trasa de reni. Si, de asemenea, nu-i deloc surprinzator ca peste câteva minute sa fim inexplicabil atrasi in jurul bradului impodobit pentru a descoperi daruri. Care ne bucura indiferent daca de-abia am invatat sa mergem in picioare, daca stam de ani buni in picioare sau daca de-abia ne mai tinem pe picioare…
Va sa zica, cine nu crede ca exista Mos Craciun, sa pofteasca sa dovedeasca! Pentru ca noi stim de la bunicii, parintii, fratii, prietenii nostri adevarati ca el a venit si vine an de an. Iar ei nu ne-ar minti intr-o problema atât de importanta!
Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos sa va aduca pace in suflete si nedisimulata bucurie!
Andreea CIUCA
