Ferma animalelor

Nepriceput să fii în fotbal și nu se poate să nu rămâi șocat de hăul ce se cască între fotbalul văzut la Euro și fotbalul sau mai bine spus, ceea ce se întâmplă pe la noi în lumea sportului cu mingea rotundă. Nu e vorba de nivelul jocului, pentru că atâta minte avem să nu facem comparații între un campionat european și unul din România, dar…

Vă amintiți despre ce s-a vorbit în presă la Euro? Câtă cerneală a curs scriindu-se despre șarjele lui Rooney, despre inspirația lui Baros, despre viclenia frumoasă a lui Van Nistelrooij, despre execuția monumentală a lui Maniche, sau despre “pumnalele” înfipte de Charisteas în sufletul echipelor adverse? Vă amintiți cât s-a vorbit despre talentul, inspirația, priceperea, amibiția și dăruirea fotbaliștilor și tehnicienilor? Cu siguranță nu ați uitat. Nu puteți uita asta, mai ales acum când am revenit la fotbalul nostru, de fapt al lor, al celor care au făcut din el un circ grețos. La noi Ioan Becali se țigănește cu Lucescu, Dragomir se înțeapă cu prietenul lui, Gigi Becali, iar Dănciulescu nu știe câți bani face. Cât din ceea ce se scrie în presă despre fotbalul autohton e cu adevărat fotbal. Vă spun eu. Aproape nimic. Când bălăcărelile între bogații fotbalului românesc s-au terminat, când Becali a obosit de înjurat, iar ceilalți conducători nu mai au destulă salivă ca să se poată scuipa, când Iordănescu și Crăciunescu au obosit să urce scările tribunalelor, ajungem să vorbim și noi, dacă nu ne e prea greață, despre fotbal. Atâta cât este el.