De vorba cu Maica Siluana (LVIII)

Ziarul de Mures a inaugurat o rubrica de dialog cu Maica Siluana, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Craiova. Gratie unei experiente de viata deosebite, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica raspunde întrebarilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Unde este sufletul atunci când omul doarme, sau este în coma, sau la nebuni, sau la batrânii care s-au senilizat, sau la oamenii al caror creier a fost afectat si, de exemplu, nu mai pot vorbi? Pentru ca eu credeam ca sufletul include si mintea, dar când ti-e dusa mintea, ce se întâmpla?

Anamaria

Draga mea Anamaria,

Trupul omului este instrumentul sufletului. Ele au fost create de Dumnezeu deodata si în deplina concordanta si armonie. Prin cadere, prin ruperea omului de Dumnezeu, prin “deconectarea” duhului omenesc (partea cea mai înalta a sufletului si creata special pentru a fi în legatura vie cu Dumnezeu) de Duhul Dumnezeiesc, totul s-a rasturnat si s-a îmbolnavit în om. Mai întâi sufletul si apoi si trupul. Si totul a devenit “spre moarte” pentru ca Viata e Dumnezeu!

Acum, în felul în care suntem noi acum, sufletul se manifesta prin trup. El se face vazut, auzit, atins, iubit, etc. Dar sufletul omului, cu toate puterile lui, este si poate cu mult mai mult decât vedem si simtim noi! Când începem sa întelegem ca noi suntem acest “mai mult”, viata noastra se schimba. Sufletul celui senilizat e întreg si capabil sa simta, sa gândeasca, sa iubeasca si sa urasca sau sa se plictiseasca la fel ca si cel nesenilizat… Doar ca nu mai poate transmite în exterior acest lucru, nu mai poate comunica în afara… Aparatul trupesc, material, e stricat pentru ca puterile sufletului nu s-au mai conectat la Domnul sau au fost deconectate de agresiuni exterioare …

Omul e responsabil de ce depinde de el si aceasta responsabilitate nu înceteaza când înceteaza sau se micsoreaza puterea de exprimare prin trup!

Rugaciunea si învatatura ortodoxa despre om te va ajuta mai departe!

Cu drag si respect,

M Siluana

Eu lucrez la o firma unde sunt nevoita sa mint desi nu mi-a placut niciodata minciuna… de fiecare data când am zis adevarul am avut parte numai de certuri din partea sefului (eram “fraiera” )… nu stiu ce sa fac, sa ma las de serviciu? asta este singura mea sursa de venit (anul trecut am terminat facultatea), eu cred ca pacatuiesc în acest fel….as vrea sa am curajul sa renunt la job (lumea îmi spune ca peste tot este la fel)… Cum mai poti respecta principiile crestine ntr-o lume a minciunii?

Lorena

Draga mea Lorena,

Întorc mesajul tau, când pe o parte, când pe alta, doar, doar voi gasi o portita prin care sa ajung la tine fara sa te ranesc sau sa te sperii. Dar ma tem ca nu voi reusi, asa ca, voi alege calea respectului pentru demnitatea ta de persoana umana si-ti voi spune pur si simplu ce gândesc. În primul rând cred ca ar fi mai corect din partea ta sa spui ca ai ales în mod liber sa minti mai degraba decât sa ai parte de certuri si sa fii “fraiera”! Aceasta alegere te doare pentru ca te-a dus la o alta alegere, aceea de a-ti calca principiile, de a face ceea ce niciodata nu ti-a placut sa faci… Apoi alegi sa “pacatuiesti” astfel pentru ca “nu ai curajul sa renunti la job” si pentru ca “lumea spune ca peste tot e la fel”. si, uite asa, alegi sa fii nefericita si, ca sa scapi de chinul constiintei alegi sa dai vina pe lume! Oare, om iubit, nu ai aflat pâna acum ca noi crestinii nu suntem din lume? Ca în lume necazuri vom avea dar ca Domnul e cu noi! stii, eu nu cred ca e nevoie sa ai curajul sa renunti la job, ci doar sa ai curajul sa nu minti, sa accepti sa fii fraiera, sa te rogi pentru seful tau si pentru cei ce mint, din toata inima, si sa nu-i judeci. Sa suferi ca un crestin, iar nu ca un om al acestei lumi! Atunci vei cunoaste Bucuria pe care ne-o da Domnul si, El nu va îngadui sa suferi mai mult decât poti duce! Curaj!

În aceasta lume a minciunii, se poate trai crestineste marturisind Adevarul cu toata viata noastra. Iar de vom cadea în minciuna, sa nu învinuim pe nimeni, ci sa ne spovedim curat si sa cerem ajutor de la Domnul în fiecare clipa!

Si înca ceva foarte important: Crestinul nu are principii! Crestinul pazeste, împlineste poruncile lui Dumnezeu pentru a avea Viata care se ascunde în ele! Curaj, omule drag!

Cu încredere,

M Siluana

As dori sa aflu daca credinta poate sa fie privita ca rod al harului. În ciuda izului protestant al întrebarii, marturisesc ca atât rugaciunile pe care le spun, cât si literatura crestin-ortodoxa pe care o parcurg, îmi sunt, în cele din urma, exterioare. Totul se reduce la un prea-plin durând câteva minute, la scurta luminare urmând, apoi, aceeasi deruta, confuzie, uneori o forma de pustiire. Si astfel credinta devine, gratie unei doze consistente de ipocrizie fata de sine, copie a unui ideal, mimare a normalitatii, ajungând uneori a privi cautarea lui Dumnezeu ca aspect al improvizarii calatoriei.

Armand

Draga Armand,

Pe de o parte, poate ca acum e vremea punerii la încercare! Curaj! Acum harul lucreaza în ascuns si tu trebuie sa fii doar onest cu tine si cu Domnul! Sa faci cele de trebuinta fara “nici un chef” sau alta recompensa emotionala si sa crezi ca Domnul este viu si ca Îsi tine fagaduintele!

Pe de alta parte, poate ca acum ai nevoie sa-ti muti viata din cap, în inima! ti-ai ascultat vreodata cu atentie respiratia? Ai fot atent la simtirea din talpile tale când calci pamântul? Câte matanii si închinaciuni faci în fata lui Dumnezeu? Cât timp stai fara sa faci si sa spui nimic în fata unei icoane? Te-ai uitat la un mac înflorit cu toata atentia ta? Ai încercat sa nu mai spui rugaciuni, ci sa fii rugaciune? Cum postesti?

Si, nu uita: Domnul este Calea, El ne cauta, El ne gaseste! Nu-L mai cauta tu! Lasa-te gasit asa cum esti acum!

Cu întelegere din propria experienta,

M Siluana

Exista iertare si cale de întoarcere pentru cei ce s-au împartasit cu nevrednicie?

Anca

Da, Anca mea draga,

Exista iertare în chiar Actul Împartasaniei! Care a fost gândul tau atunci? Care ti-au fost credinta si nadejdea? Doar sa accepti consecintele imediate care ar putea fi cam dureroase! Dar ele nu sunt decât durerea operatiei! Curaj! Domnul este Iubire si la început, iubirea Lui e Iertare! Cere iertare si mergi mai departe pentru ca nu exista Cale de întoarcere! El e Viata! Îndrazneste! Marturiseste tot si mergi înainte asa cum te va povatui Domnul prin Parintele Duhovnic!

Cu dragoste si încredere ca “nu vei spune vrajmasilor Lui Taina Sa!”

Maica Siluana

|ntrebarea mea se refera la medicamentele antidepresive: sunt ele acceptate de catre Biserica Ortodoxa? Pun aceasta întrebare deoarece, de mai mult timp iau astfel de medicamente, fiind o fire depresiva si anxioasa. Aceste tulburari au început mai ales de când am renuntat la pacatele tineretii. Desi antidepresivele ma ajuta sa depasesc într-o oarecare masura aceste stari, sa pot “functiona” ca sa zic asa, sufletul meu nu îsi gaseste linistea. Sunt practic dependent de aceste medicamente deoarece în lipsa lor sunt realmente într-un iad sufletesc.

Matei

Draga Matei,

Da, poti lua antidepresive, daca îti sunt prescrise de medic si în cantitatea si felul în care îti sunt prescrise. Ele completeaza lipsurile chimice din organismul tau si te ajuta sa poti “functiona”. Mai departe, trebuie sa înveti sa “functionezi” într-un mod în care sa te vindeci de depresie si de anxietate. Sa te spovedesti cu sinceritate, sa ierti toate cele care te-au ranit, cu ajutorul lui Dumnezeu si sub îndrumarea Duhovnicului, sa te împartasesti cu Sfintele Taine ca sa ai Viata în tine, sa mergi la Sfântul Maslu, sa multumesti pentru toate, sa te rogi! Cum poti si cât poti sa te rogi, si sa înveti sa te bucuri de fiecare respiratie, de fiecare fir de iarba! Bucuria simpla e o doctorie minunata!

Domnul sa te binecuvânteze si sa te îndrume pe Calea Bucuriei Sale!

Cu dragoste,

M. Siluana