Uncategorized

Fiind Pascan paduri cutreieram

De mai bine de 10 ani, padurile muresene sunt disputate într-un veritabil meci de ping-pong administrativ între tot felul de mostenitori mai mult sau mai putin legali. Deoarece nici pâna acum justitia nu a descurcat itele rau încâlcite a actelor doveditoare, avem constiinta curata ca niciunul dintre solicitantii de aur verde nu au putut sa jure strâmb si sa primeasca drept 100.000 de hectare.

Acum vreo 10 ani, teutonii edilitari de pe Valea Muresului Superior si-au ascutit sabiile si-au navalit în salile de judecata pretinzând retrocedarea a câteva mii de hectare de padure pe care le-ar fi obtinut dupa ce comunistii ar fi decretat în România postbelica reforma agrara. S-a ajuns în instanta pentru ca, desi pe atunci sef peste fondul funciar judetean era prefectul Ovidiu Natea, iar primariile împartaseau acelasi curent social-democrat abia câstigat din defunctul PDSR, n-a fost chip sa îl convinga ca actele fluturate în Comisia Judeteana de Fond Funciar sunt legale. Însa, prin 2001, judecatorii de la Reghin au fost mai sensibili la documentele scoase sau produse în arhivele judetului prin care Primaria Deda s-a trezit stapâna pe vreo 2000 de hectare în plus de padure, în timp ce surata din Rastolita s-a capatuit cu alte 4300 de hectare. Cât s-au întâmplat aceste fapte, Directia Silvica, sef pe atunci cu mai mult spor peste aurul verde nu a fost întrebata daca este sanatos sa fie cedate padurile asa mai pe la întuneric, în baza unei motivari simpatice – împroprietarirea prin reforma agrara din 1947. Cei de se pricep mai bine la reforme – a nu se întelege guvernanti, presedinti de tari românesti etc. si alti neni de formeaza puterea publica – sustin ca cele doua primarii n-aveau cum sa se pricopseasca decât cu teren arabil si nu cu ditamai padurea sau cu suprafete împadurite.
Supararea a fost atât de mare în rândul padurarilor de pe Valea Muresului încât pâna si Joita Tanase, procurorul general al României pe atunci, a fost atras pe firul retrocedarilor pe tema unui recurs în anulare. Convins prin ce mijloace nu e treaba noastra, generalul procurorilor a promovat recursul astfel ca în 2003, Primaria Deda s-a trezit din bogata saraca pe mâna judecatorilor care nu au administrat probele asa cum ar fi cerut codurile, pierzând definitiv în fata Directiei Silvice. Surata în ale administratiei, Rastolita, mai stapâna pe procedura a scapat cu hectarele intacte deoarece completul de judecata de la Înalta Curte de Justitie si Casatie, pe stilul acelor vremuri Curtea Suprema de Justiei, a apreciat recursul ca tardiv introdus. Orice giumbuslucuri au mai încercat padurarii împotriva primarului Gheorghe Mogila pentru a-i lua padurile înapoi au fost sortite unui mare esec.

Hunii intra pe fir
Pe atunci însa padurarii nu aveau idee ca nu primariile se anuntau drept marii rapitori ai obiectului muncii lor ci vechile familii de grofi care vroiau nici mai mult nici mai putin 100.000 de hectare de paduri inclusiv terenurile câstigate în instanta de Primaria Rastolita. Le-au pus chiar în vedere sa nu îi puna în posesie ca s-ar putea trezi cu niscaiva dosare penale. Bineinteles, lucrurile nu s-au oprit aici. si mostenitorii grofilor, familiie Banffy, Bethlen si Kemeny au solicitat mai întâi pe cale administrativa retrocedarea padurilor. Se întâmpla în 2005, când fotoliul de prefect a fost luat de liberalul Ciprian Dobre. Nici cu acesta, familiile nobiliare unguresti nu au avut mai mult succes, cam asa cum o patisera primariile cu antecesorul în ale legalitatii Ovidiu Natea. Nici amenintarile cu dosar la DNA, solutionat cu un NUP, nu l-au speriat pe Dobre sa le cedeze padurile, peste 80 % din fondul forestier al judetului Mures  – în jur de 130.000 de hectare. Adica exact acelasi areal forestier încredintat de Ministerul Mediului si Padurilor, coordonat de Borbely Laszlo, Ocolului Silvic Privat Gheorgheni. Asa ca nu ne mira niciuna dintre cele doua reactii pe care prefectul Marius Pascan le-a avut legat de padurile din Muntii Calimani si Gurghiului. Prima a fost sa atace pe toate fronturile licitatie pentru zonele silvice protejate inclusiv la Comisia de Abuzuri din Camera Deputatilor, care l-a audiat fara sa ajunga la vreun deznodamânt. A doua actiune se refera la întoarcerea la justitie deoarece îsi sustine institutia deconcentrata – Directia Silvica Mures în disperarea de a nu ceda padurile grofilor. În ciuda unor hotarâri irevocabile obtinute de familia Bethlen, spre exemplu, care a obtinut aproape 10.000 de hectare de padure în instanta pe raza comunelor de pe Valea Muresului Superior – Rastolita, Lunca Bradului si Stânceni.
Astfel ca, desi ajunse la Curtea de Apel, magistratii au facut si desfacut încât cauzele s-au întors la Judecatoria Reghin unde s-a petrecut si începutul în ale proceselor. Termene nu am gasit înca fixate, dar banuim ca mult nu se va mai întârzia.
Prefectul nu s-a sfiit sa sustina ca are oaresce îndoieli ca actele prezentate de grofi sunt veridice. Apoi i-ar mai fi de ajutor mult vehiculata lege CASBI din 1945 care ar putea fi aplicata si invocata în procesul împotriva familiilor grofilor. si asta pentru ca parte din grofi plecati din România au fost considerati dusmani ai poporului, pactizând cu fortele horthiste si hitleriste, iar drept pedeapsa bunurile le-au fost confiscate si trecute în administrarea Casei de Administrare si Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI).
Momentan interesant este ca nicio autoritate mureseana nu a cerut verificarea celor care au solicitat retrocedarea padurilor si a descendentilor lor. Poate acum când procesele se reiau practic de la zero, judecatorii si aparatorii din cauze îsi vor face cu mai multa seriozitate actul de justitie, astfel încât sa fie lamurit o data pentru totdeauna cine e în drept si cine nu sa fie sef peste paduri.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close