Fila autohtona de Cartea recordurilor. Cu parastas.

Citeam, nu de mult, despre faptele iesite din comun ale compatriotilor nostri, recte recordurile stabilite cu abilitate în tot soiul de activitati, “food” si “non-food” (ca sa utilizez expresiile preferate ale supermarketurilor, chiar si de pe la noi, de parca “alimentare” si “nealimentare” ar jena timpanul; ma rog…). Va sa zica, dupa cum orice vedeta îsi are coltul ei de faima scrisa, brodata, tatuata, tot astfel si concetatenii nostri, talentati si tenace, au reusit sa-si lase initialele, nu oriunde, ci direct în Cartea recordurilor. Desigur, pentru performante în premiera. Dintre cele enumerate, pentru anul 2007, se remarca fapte de genul cel mai lung cârnat din lume (fara urme vizibile de adaugire, între mate), cele mai multe, marunte si reunite în festival sarmale (cu arome fulminante, de la sarmale la ciocolata) ori cel mai extins ceaun (de tuci) cu gulas (proaspat si picant) de pe Terra.

În fine, vazând zona unde cu precadere ne situam, m-am simtit aproape usurata sa observ ca, iacata ieri-alaltaieri, la începutul saptamânii trecute, s-a pasit la un nivel superior în materie de recorduri. Acest “new level”, greu de atins, s-a întâmplat la noi cu incredibila usurinta.

În turul al doilea al alegerilor locale s-a ivit (cel putin) o situatie care, daca n-ar fi fost profund întristatoare, nu era decât (cu siguranta) de râs în extrema. Într-o primarie cuminte din judetul Iasi, ca toate primariile de tara, din tara, candidatul care si-a adjudecat cele mai multe voturi în primul tur (având un avantaj subtire, totusi, de doar 100 înaintea contracandidatului sau) a decedat. Nefast a fost nu doar decesul în sine, ca orice moarte a cuiva, stiut ori nestiut, ci si ziua încare Providenta l-a îngaduit. Adicatelea ziua celui de-al doilea tur. Ba mai mult, cu precizie de ceasornic, momentul mortii a fost declarat ca fiind ora 9.00, adica taman în zorii votarii.

Pus într-o astfel de situatie de rebus, anagrama, pictograma si sudoku la un loc, BEC a fost (dupa cum a dovedit) cumsecade bulversat. Si, în consecinta, s-a gândit, a analizat, s-a rasucit prin Legea alegerilor locale, producând, în scurtul timp avut la dispozitie, o decizie catalogata de presa (si nu numai) drept “socanta”. Caci, respectivul Birou a ignorat solicitarile Asociatiei ProDemocratia, precum si ale unor partide politice care au cerut oprirea procesului electoral din acea zi, lasând ca stampilarea buletinelor de vot sa decurga în liniste si pace. Precum vesnica pomenire. Din relatarile corespondentilor diferitelor posturi tv s-a înteles cum ca BEC a stabilit: alegerile sa decurga, cu tot cu mort, iar daca, prin minune, iese mortul învingator (la puncte!), atunci va hotarî ca musai trebuie sa anuleze alegerile. Pai, spuneti si dvs. daca faza asta nu-i de Cartea recordurilor! Caci nu exista semne ca s-ar fi auzit prin Uniune (si chiar dincolo de ea) despre vreun proces electoral binecuvântat de organul sau suprem, în care unul dintre candidatii înscrisi pe buletine, cu privire la care s-a dat liber la vot, sa fie cu lumânarea si prapurii la cap. Si pentru ca bomboana sa fie pusa fix pe vârful colivei, ce credeti ca s-a întâmaplat? Sprijiniti psihic de BEC, încurajati si îmbarbatati de decizia cu continuarea votarii, hotarâtii cetateni ai comunei Voinesti si-au ales alesul. Adicatelea, omul în care aveau cea mai mare încredere ca le va conduce destinele locale cel mai bine si mai bine în urmatorii ani. Si, întrucât, BEC a facut abstractie de amanuntul cu trecerea candidatului la cele vesnice, cetatenii s-au vazut liberi a proceda la fel. Astfel ca, l-au votat cu precadere, transformând rezultatul turului al doilea în minune, mai ceva decât uleiurile facute mir în direct sau perdelele fâlfâite de morti pe la ferestre, în prezenta unor trimisi de canale senzationale.

BEC si-a motivat decizia si a explicat-o utilizând un gol. Legislativ. Va sa zica, bazându-si hotarârea nu pe un text, ci pe lipsa lui. Asadar, a spus cum ca Legea alegerilor locale nu precizeaza ce trebuie sa se întâmple într-un astfel de caz cu “Domnul sa-l ierte si sa-l odihneasca!”. Pacatul legii sa fie! Dar chestiunea tot trebuia rezolvata. Într-un fel care sa nu frizeze Constitutia. Caci Legea fundamentala este clara: pot sa aleaga si sa fie alesi doar cetatenii români, adica persoanele în viata. În consecinta, n-au cum sa fie votate nici alea nenascute si nici alea carora li se cânta prohodul (Dumnezeu sa le ierte!). Ba, uite ca la noi se poate! Acuma stiti ce ar fi culmea? Ca sotia candidatului decedat, în calitate de mostenitoare legala careia îi revin toate drepturile decedatului, sa ceara sa conduca Primaria pe care o câstigase sotul ei, post mortem. Caci, daca o persoana decedata a putut fi votata (si chiar învingatoare), de ce n-ar putea mostenitorii acesteia sa-si faca de cap prin lege? (Dar se pare ca acestia au mai multa minte de atât.). Ehehei, unde esti tu, Comisie de Cartea recordurilor sau, mai bine, unde esti tu, Tepes Doamne?

Andreea CIUCA