Uncategorized

Filé de jurnal: Gardian la Primărie (LI)

Toată viața lui Inocențiu Tufiș se învârte acum în jurul examenului pentru accederea în Poliție. Întâmplările din Primărie continuă însă: deszăpeziri trucate, buget falsificat, pisici siameze de mare operate. Inocențiu mai vrea doar femei cu patru sâni…

Luni, 31 ianuarie – Săptămâna a început în mare trompă la Primărie. Asta din cauza zăpezii, care, ca și PSD, nu s-a mai oprit din cădere. Pentru o eficientă rezolvare a situației, s-au înființat trei comandamente: Serviciu’ de Deszăpezire, Departamentu’ Antinea și Birou’ de Sfidare a Zăpezii. Serviciu’ trebuie să iasă cu utilajele pe traseu, Departamentu’ să coordoneze statul utilajelor pe marginea drumurilor, iar Birou’ să aducă la toți cafele și vin cald. Când totu’ mergea strună și comandamentele erau la datorie, s-a trezit șefu’ Dorin să înjure: “Soarele mă-sii de treabă!”. și, să vezi și să nu crezi, ca în poveste, a ieșit soarele, iar zăpada, neaua și omătu’ au început să se topească. Atunci să vezi jale. Toți fugeau bezmetici cu facturile prin Primărie și nu știau care pe unde să mai falsifice notele de plată. Că, din pricina soarelui, nu s-au mai putut face mânărelile tradiționale (un fel de datini din moși-strămoșii funcționarilor publici). Văzând că șpăgile sunt în pericol și nemaivrând să facă la fel ca anu’ trecut (când a ordonat deszăpeziri la 30 de grade Celsius), șefu’ Dorin a început să mintă, în speranța că vor îngheța apele. Da’ până și apele au ajuns să îl cunoască pe șefu’ Dorin, așa că au rămas la fel de fleoșcăite (Apropo, egzistă apă leoarcă?!”#?).

Marți, unu a doua – M-au spart la circumpoluțiunile minții cursurile astea de poliție. Mai am șase zile până la egzamen și nu pricep cum dracu’ pot să fie polițiștii așa de bine pregătiți. Că doar dacă știi pe de rost alea trei cursuri (total 234 de pagini) însemnează că ești tobă de carte. I-auzi ce zice articolu’ 7 paragraful 14, litera w din cursu’ „Poliția – între spiritualitate și absolut”: „Incomprehensibilitatea temerilor pe care le impulsionează uniforma de polițist, nu trebuie să fie un debușeu ubicuu pentru dezțelenirea sentimentelor primitiv-cognitive ale purtătorului ei. Agresivitatea la purtător trebuie să conveargă spre populație doar atunci când calmul transcedental nu mai poate ține în frâu altruismul pulanului. Utopia e doar o bătaie nerealizabilă în chiar producerea ei”. Adică să-i dau în gură infractorului, mama ei de Curte Europeană a Drepturilor Omului. Da’ nu cred că pot să sparg dinți chiar când vrea plombele mele pentru că la capitolu’ IV, intitulat „La prima întâlnire” din „Ghidu’ bunelor maniere în munca cu infractorul” se spune că: „Încercați să vă imaginați că banditul este o femeie plăpândă, care vă dă întâlnire la ceas de seară. Gândiți-vă că, în momentul descinderii în imobilul unde se fac nelegiuiri, mergeți, de fapt, la întâlnire cu acea femeie imaginară. Vorbiți frumos și nu faceți mișcări bruște. Atunci când vedeți, însă, că banditul nu e drăgăstos, ba chiar brutal, adresați-vă calm: Stimate suspect, ești amabil să te întorci cu spatele ca să te arestez civilizat sau trebuie să recurg la forță? Dacă vă înjură, nu-l loviți cu ură, ci cu sentimentul că dați în soția dumneavoastră!”. Nici nu m-am gândit că e așa de romantic să fii în Poliție. Văsălie Szabo, șefu’ meu pe linie de Gardieni Publici, nu ne-a învățat decât să facem carate, în loc să ne spună lucruri umaniste. Mi-e și jenă să mai port uniforma agresivă de gardian. Vreu să fiu un polițist romantic, care să plesnească infractoru’ cu căldură, poetic chiar. O, ajută-mă Doamne…!

Miercuri, doi a doua – Săptămâna trecută a fost ședință de buget, da’ n-a fost aprobat că, cică, șefu’ Dorin vrea să-și aghiziționeze din bani publici un Audi A 6 cu turborefelxie de dracu’ mai știe ce facilități. Câteodată (totdeauna??) așa-s de fraieri consilierii locali, habar n-au că șefu’ e savant în manipulare. De fapt, faza cu Audiu’ a fost doar ca sa abată atenția de la adevăratele manevre. Nimeni nu s-a prins că în buget erau prevăzute alte aghiziții mascate. De egzemplu, la capitolul de investiții „lichidități pentru personalul auxiliar” era prevăzută suma de 145 de milioane de lei. Consilierii au zis că e prea puțin și au majorat-o cu 25 la sută, fără să știe că, de fapt, e vorba de cafele cu frișcă pentru secretarele sexi din Primărie. Tot așa la capitolul de cheltuieli „consumabile” nu era vorba de hârtie și agrafe de birou, ci de 27 de butoaie de uischi în lemn de dud scoțian, adus pe firma de impresariat artistic al lu’ Mariusică de la Presă.

Joi, 3 februarie – Cum io îs prins cu învățătura, sarcina mea de a hrăni pisicile siameze de mare din birou’ lu’ șefu’ Dorin a fost dată Subșefilor Csegzi și Barczi. Ocupați să se tot contrazică dacă Trianonu’ e oraș sau râu, ăștia doi au confuzionat ciorba de leuștean thailandez pentru pisici de mare cu butoiu’ cu aracet pentru afișele din campania erectorală. A fost jale mare. șefu’ Dorin a venit în birou și a văzut că pisicile sunt lipite între (că ele obișnuiesc să mai facă secs în grup), da’ s-a alarmat după ce a văzut că timp de trei ore astea nu se mai dezlipesc. Când s-a prins despre ce e vorba, a sunat la dispeceratu’ integrat, da’ cum era panicat, a uitat că la 112 nu sunt și veterinari. Abia după oră au venit veterinarii de urgență, care au început operațiunea de salvare. Mai întâi le-a făcut entero-gastroscopie, apoi le-a dat perfuzii cu esență de lăptișor de matcă. Problema e că n-a putut să le dezlipească. șefu’ Dorin a luat legătura, la Berlin, cu un salon de chirurgie estetică și reparatorie și săptămâna viitoare pisicilor siameze de mare le va fi făcut un transplant de piele. Ba, cică, la aia mai grasă dintre ele i se va face, c-un drum, și liposucție.

Vineri, 4 februarie – Treaba asta cu operațiile estetice m-a pus pe gândurile care nu erau ocupate cu învățatu’. Oare la șmecherele astea care își pun silicon le-a trecut vreodată prin cap cum ar putea să fie bestiale. Ideea mi-a venit, când mă uitam astăzi la capotu’ care era pe nevastă-mea, Virginica. Ea are sânii așa de lăsați, că ar putea să-și pună silicon, da’ să-și păstreze și sânii lăsați. Astfel ar putea să aibă patru țâțe. Care bărbat nu ar fi încântat să prindă patru țâțe deodată. Nici nu mă mai gândesc că dacă ai fi cu două femei, ai avea opt țâțe într-un singur pat. Oooaaauuu!

Sâmbătă, 5 februarie – “Ultima mea zi de lucru în Primărie. Toți vin să mă pupe, în frunte cu șefu’ Dorin, care îmi și dă cu ocazia asta Titlu’ de Cetățean de Onoare. Primesc cadouri multe, iar secretarele sexi plâng și îmi dau bilețele cu numerele lor de telefon. La poliție sunt așteptat cu garda de onoare, care trage focuri de armă în aer. Mi se cântă imnu’ național. În public, Viriginica cu copiii, Cleopatra și Petrișor, sunt asaltați de camerele luat vederi. Io la fel. Dintr-o dată aud un zgomot de vase.” Era nevast-mea, doar cu două țâțe, care mă trezește din somn cu trebăluitu’ ei prin casă. E dimineață, e frig și am de învățat.

Duminică, 6 februarie – E tot dimineață, e tot frig și încă cât mai am de învățat. Mâine dau egzamen. Mâine e Ziua Z, Ziua Zilelor, Ziua Nopții. Hai, Inocențiule, că poți…!

– Urmează ultimul episod –

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close