Fiori de vârf
Îndrăzneţi ori timizi, curajoşi ori laşi, ne dorim să trăim ceva ieşit din comun. Măcar o dată. Să simţim tremurul unei experienţe şocante. Chiar dacă ne-o recunoaştem numai nouă. În lipsă de altceva, ne lăsăm imaginaţia să o ia razna. Cât de razna, depinde de interiorul nostru. De
cât şi cum suntem. Ca mostre ale speciei umane. Oricum, diversitatea gândurilor satisfăcând dezideratul tocmai amintit bate realitatea. Adică, suntem în stare să derulăm orice (în vis). Să facem şi să desfacem, să preînchipuim şi să postînchipuim gesturi care să ne creeze puternice emoţii lombare. Apoi, să ne lăudăm prietenilor de ce suntem capabili, ca şi când le-am fi trăit cu adevărat.
Domeniile cel mai bine cotate pentru fiorii de top sunt arhicunoscute. Ele se structurează pe motivul contactului. Omului cu omul, omului cu mediul, omului cu obiectele (personale ori ale altora). Variantele abundă. De la panglicile de bordel la aruncarea în gol. Atingerea vârfurilor planificate nu este, totuşi, floare la ureche. De aceea căutarea unor mijloace facilitante devine esenţială.
Din toată puzderia de opţiuni, una se impune irevocabil: utilizarea tehnicilor înaintate. Cu tot ce presupun ele. Aparatura sofisticată are şarmul ei. Iar dacă habar n-avem să o folosim, dă bine la crizele de snobism ce ne încearcă din când în când. Sau la performanţele pe care ni le arogăm cu uşurinţă, deşi vorbim de computer ca de împachetatul sarmalelor. Elocventă pentru ignoranţa dezinvoltă afişată chiar de „experţi” cu atestate este apostrofarea unuia dintre ei, cu ocazia vizionări
i bunurilor instanţelor mureşene pe care, mai apoi, şi-a permis a le aprecia plenar (inclusiv sub aspectul utilităţii), într-o aşa-zisă expertiză merceologică. Prezentându-i-se sistemele informatice, rând pe rând, la un moment dat i s-a explicat că se află în faţa unui computer Alpis, Penthium III. Scandalizată, experta cu îngălbenite state de plată a exclamat în prezenţa auditorilor stupefiaţi: Păi, nu mă încurcaţi! Ori îi Alpis, ori îi Penthium! Deşi la prima audiţie s-ar putea crede că persoanele prezente au încercat una dintre acele senzaţii tari, pentru care îţi vine a gâfâi, vă înşelaţi. Au încercat cu totul altceva.
Revenind la firul (electric) al subiectului nostru, una dintre categoriile garantate de fiori nu este dată tuturor muritorilor. Ci, mai cu seamă celor de rând. Celor care n-au pârghiile necesare pentru a se apăra de efectele rodajului tehnicii de vârf. Recunoaşteţi că nici vibratorul, nici biciul, nici paraşutismul, nici săriturile cu lungi corzi elastice nu dau senzaţii similare celor pe
care le simţim atunci când realizăm că ne sunt ascultate telefoanele iar şi iar, că suntem filaţi zi şi noapte, că ni se recită cu emfaza cunoscătorului (de către diferite organe) toate mişcările pe care le-am făcut în ultimele zile, săptămâni, luni. Şi toate astea cu concursul tehnicii prost înţelese. Respectarea intimităţii rămâne la valoarea foii de ziar cu care se-nveleşte pita cu unsoare. Că vor unii şi alţii să-şi potolească setea de senzaţii tari pe pieile noastre, constatăm. Probabil este singura modalitate în care pot să-şi obţină propriii fiori. Nu ne vom putea permite, însă, niciodată să acceptăm dezinvoltura cu care încalcă legea şi uşurinţa cu care ni se aduce la cunoştinţă încălcarea. Plimbarea cu bocancii plini de crampoane prin vieţile noastre nu poate rămâne fără urmări. Pentru plimbăreţi. Chiar dacă sunt atât de bine mascaţi încât au siguranţa zilei de mâine, poate că asupra zilei de poimâine ar trebui să aibă ezitări. Pentru că dincolo de toţi şi toate există o putere universală în faţa căreia nici tehnica de vârf nu face faţă. Iar prelungirea acestei puteri suntem noi.
