PREÅ¢UL FIECÄ‚RUIA
Toată lumea s-a săturat de politică și în special de politicieni, dar, cu toate acestea, toată lumea salivează de dragul circului politic și nu știe cum să facă să intre în acest joc: de la simplii chibiți până la poziția de atotștiutori și cunoscători al fenomenului politic. Pe mulți îi preocupă fenomenul fără să știe de ce, alții știu foarte bine ce vor, unii pierd iar alții câștigă; fenomenul nu are prea multe alternative. La un moment dat am regretat mult momentul când m-am decis să analizez și să scriu despre politică. A fost o perioadă când am optat pentru latura sufletului și trebuie să recunosc că satisfacțiile au fost mari. Sufletul omului este mult mai altfel și decât gândul și decât ceea ce lasă să se vadă. Gândul este de cele mai multe ori ipocrit iar manifestările tind să lase la lumină doar ceea ce omul crede că nu-l poate face vulnerabil.
Cândva, demult, când poate mulți își amintesc că eram considerată nu doar o persoană atipică, ci chiar puțin nebună, credeam cu tărie că invulnerabilitatea nu are preț, că o persoană poate fi atât de verticală încât nimeni și nimic nu o poate determina să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea cuiva prin cap că un ziarist ar putea fi cumpărat, că el ar putea ceda principiilor sale, că ar putea să mascheze o colaborare prin formula devenită acum clasică, purtător de cuvânt sau responsabil de imagine al unei societăți sau chiar al unui individ. Am avut norocul să învăț lecția demnității de la primul meu profesor de jurnalistică, Ion Cristoiu. Și mi-a prins tare bine, chiar dacă pe parcurs înveți și pervertirea sau accepți compromisuri. Depinde cât de departe ești dispus să mergi pe acest drum; din păcate tinerii încep acum lecția de jurnalism cu prețul lor, cu cât ar putea obține dacă șantajează, dacă închid ochii, dacă se umilesc. Nu aș putea da exemple concrete de șantaj de aici, însă exemplele umilinței și obedienței colegilor mei sunt periculos de multe. Acum se va găsi cineva care va spune că fac același lucru în raport cu o anumită formațiune politică. Ei bine, aș vrea ca înainte de a face afirmații să urmărească ceea ce se va întâmpla sau să se uite în urmă la ceea ce a fost.
Eu nu merg pe ideea că îmi sunt prieteni cei care luptă împotriva dușmanilor mei și au aceeași prieteni cu mine, dar nici nu-i pot tolera pe cei care încearcă să mă convingă că trebuie să întorc și cel lalt obraz. Aș vrea să răspund unei amice care mi-a reproșat că nimic din toate acestea nu mi s-ar fi întâmplat dacă îmi vedeam de materialele mele frumoase despre suflet și oameni, dacă nu mă amestecam în mizeria politică. În toate există o parte de strălucire și una de mizerie, nimic nu este doar frumos sau doar urât, pentru că perfecțiunea nu există. Iar perfecțiunea ar putea exista, teoretic, și în bine și în rău, în frumos sau în urât.
Fiecare avem un preț, doar că la unii este mult prea vizibil iar la alții este tocmai ceea ce nu te aștepți. Cei mai vulnerabili sunt cei al căror preț este banul și strălucirea puterii.
