Francmasoneria la romani

Cu un an în urma a fost inaugurat primul templu masonic din România, în localitatea Peris de lânga Bucuresti, eveniment care a dat apa la moara la numeroase subiecte si controverse în mass-media. Fiind probabil cel mai clar semn al implicarii Masoneriei în peisajul vietii cotidiene din România, evenimentul a venit în directia a doua curente principale de gândire în ceea ce priveste aceasta organizatie secreta, atât în România, cât si-n lume: pe de o parte, Masoneria este vazuta ca o societate oculta “pusa pe rau”, iar pe de alta parte, aceeasi organizatie are un caracter profund benefic. Simplificând bineînteles, cele doua pozitii ale opiniei publice de pretutindeni vin dintr-un trecut nu foarte îndepartat: ambele puncte de vedere au fost accentuate mai ales începând cu perioada interbelica si s-au continuat în timp pâna în ziua de astazi.

În antichitate, pe lânga religia cotidiana ale maselor largi de oameni, au existat si asa-zisele “Religii de Misterii”, destinate unui numar restrâns de oameni si care beneficiau de o initiere speciala în cadrul unui ritual anume, cu probe speciale pe care candidatii le aveau de trecut si care formau un tip aparte de personalitate si de percepere a sacrului. Convingerea intima ale ” Misteriilor” era faptul ca religiile traditionale ale majoritatii sunt corupte si supuse simtului comun, caracterizând oameni putin interesati de religie, iar din aceasta cauza sunt marcate de superstitii, exagerari, conceptii gresite si naivitati de tot felul, lucruri peste care un “initiat” trebuia sa treaca, pentru a ajunge la Adevar si a întelege ce este divinitatea si ce vrea ea de la oameni. Asa au fost de exemplu în Grecia Misteriile de la Eleusis sau Misteriile Dionisiace, dupa cum au existat si Misteriile Egiptene.

Toate aceste conceptii au fost si sunt o sursa pentru istoria si traditia Francmasoneriei.

Francmasoneria a cautat însa cea mai “pura” forma de religie din Antichitate. si asa a ajuns sa se revendice si din religia iudaica, aceea a evreilor din Antichitate.

Templul lui Solomon

Solomon, cel mai important rege al evreilor, a construit la Ierusalim cel mai grandios templu construit vreodata în lume. Biblia spune ca însusi Dumnezeun i-a dictat planurile Templului, alaturi de toate amanuntele arhitecturale si cele decorative. Amanuntele matematice si spirituale ale arhiteturii Templului se gasesc în Vechiul Testament, în cartile 1 Împarati cap.5-9, 2 Cronici cap.2-7. stim însa ca vechiul Templu a fost distrus de-a lungul timpului de trei ori si a fost recostituit de înca doua ori, pentru a fi distus definitiv de catre romani în urma razboiului din anul 70 D.Ch. De atunci, imaginea ideala a Templului, ca simbol si imagine spirituala a lumii viitoare este pentru traditia crestina Ierusalimul ceresc, imaginea cetatii sub forma de cub, construita din pietre si în culori diferite, care coboara din cer pe un ” pamânt nou” (Apocalipsa cap.21-22).

Toate aceste imagini au contribuit la constituirea Templului Masonic.

Templul, simbol si ritual

Una din cerintele fundamentale pentru candidatii care vor sa intre în Masonerie este aceea de a crede într-o divinitate: ideea este aceea a ” unitatii în diversitate” si al armoniei între oameni apartinând unor religii diferite. De aceea, pe Altarul Templului se afla Cartile Sacre ale tuturor religiilor traditionale, inclusiv Biblia si Coranul. si asta pentru ca Masoneria nu este o religie, însa încurajeaza ca fiecare sa-si practice propria religie.

Unele elemente simbolice ale Templului lui Solomon se gasesc în ornamentatia Templului Masonic, însa o Loja nu este o imagine a Templului în sens strict.

În epoca pe care o traim, importanta nu este constructia în sine, ci capacitatea initiatilor de a vedea atemporalitatea lui Solomon, nu a constructiei în sine.

Orientarea. Templul tine cont de toate caracteristicile geografiei sacre, si se încadreaza în aceeasi schema de gândire dupa care au fost calculate amplasamentele vechilor catedrale gotice de exemplu, adica tinând cont de “energiile telurice” ale unui loc binecuvântat.

Împartirea interiorului. Interiorul poate avea o structura mai complexa, cu spatii rezervate novicilor si cu alte încaperi destinate celor care avanseaza treptat în initiere.

Ornamentia simbolica. Toate amanuntele ornamentale ale interiorului au o importanta simbolica. Se gasesc simboluri ca echerul si compasul, ochiul, piramida, pentagrama, diferite tipologii de cruci, etc.

Personalul de deservire. Avem de-a face cu un personal complex, care se remarca prin strictetea cu care este repartizat pe sarcini.

Tinuta vestimentara. Îmbracamintea are o functie simbolica si are o structura complexa, menita sa marcheze si sa aprofundeze diferentele ierarhice dintre membri. Totul are un scop precis.

Scopul

Reamintim faptul ca Masoneria nu este o religie, însa formeaza caractere si un mod de a fi recognoscibil pentru initiati. Iubirea, caritatea, întrajutorarea sunt doar unele din valentele propovaduite de catre francmasoni.

“Reflectând la conceptul de universal si atemporal masonic, un frate de grad maxim ar întelege, revazând si meditând la pasii pe care i-a strabatut, de ce fratele Olivier scria, în 1823,: “Societatea noastra exista înaintea asezarii acestui glob pamântesc, în diverse sisteme solare”, cuvinte uimitoare si de neînteles pentru multi; de ce Pitagora afirma aceastã dogmã: “Un frate este un alt Eu însumi”; de ce cei noua mesteri mari ai lui Manole au fost tot la fel ca numar ca si cei noua cavaleri care au fondat Ordinul Templier.” ( cf. revista ” Forum Masonic”).

Narcis MARTINIUC